Foaie periodică, gratuită a
Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXV(2025), nr. 534(16 –31 Ianuarie)
Dragii
mei enoriași!
Mihai Eminescu. Mihai
Eminescu s-a născut la cumpăna veacului al nouăsprezecelea nu ca un accident,
ca o întâmplare, ci ca o necesitate. Sute de ani înainte prooroci știuți
și neștiuți îl vestiseră, nu cu îndoiala speranței, ci cu tăria certitudinii. Atunci,
în orice așezare românească, ori chiar în pulberea pământului, Eminescu trebuia
să se nască. Întâmplător a fost numai faptul că s-a numit Eminescu,
că s-a numit Mihai. Tot așa de bine putea să-l cheme Ion, Gheorghe,
Nicolae, Manole…
El a
fost binevestit dintru început din încleștarea tulburătoare a primului sărut
dat de acel arhanghel al sufletului
românesc, pe care l-am numit doar simplu, Doină, munților, câmpiilor și
apelor noastre.
Anonimi
fără număr, ctitori ai acestei limbi, acei ce-au pus drept piatră de temelie
cel dintâi cuvânt îl vor fi văzut pe El ca o stea polară călăuzitoare
prin veacuri, sau, poate, de ce nu, ca un izbăvitor. Și dacă nu mai rămâne loc
îndoielii că marea ștafetă a plecat de la acel ,,torna, torna, fratre,
torna!” cu nimic n-ar fi păcătuit, dacă l-ar fi numit pe el frate,
căci, așa cum avea s-o dovedească, a fost frate bun, dintru începuturi, pentru
cei trecuți și pentru cei viitori.
Eminescu
s-a înrădăcinat continuu, ca un mesaj mesianic, în sufletul și conștiința
milioanelor de obidiți, care, trăitori pe aceste locuri, își clădeau o țară.
Dar ei, mari în cuget și în fapte, înmulțindu-se ca frunza și ca iarba,
haturile le-au devenit prea neîncăpătoare. Erau prea mândri însă ca să
cerșească, ori ca să răpească vreo bucată de glie altora. Atunci au pornit spre
ceruri, căci văzduhul era al lor, iar meșterii au zidit fără încetare, zi și
noapte, măreață catedrală. Așa au vrut s-o facă dintru început, iar acolo sus,
pe vârf de turlă, în loc de cruce sau de steag, să-i așeze leagăn lui Eminescu.
Năruirea
acoperea izbânda strădaniilor, când ,,Hoarde negre, hoarde mari,/Când de
turci, când de tătari”, făceau ca să rămână
în urmă pământul presărat cu ,,scrum, tăciuni în loc de case,/Iar în
loc de vite – oase”.
Atunci,
călăuziți de stelele cerului, căutat-au oamenii duhurile pământului și ale
pădurilor și, ca la un străvechi oracol, cerutu-le-au sfat.
Din
genunea adâncurilor mării, din creierul munților, ori din înălțimile
văzduhului, - nu știu -, s-a auzit un glas care a zis: ,,-Binecuvântată ești
tu, seminție, între toate semințiile pământului și binecuvântarea nu se va lua
de la tine! Prin fiii tăi, care se vor înmulți ca nisipul mării și ca stelele
cerului, vei dăinui din veac în veac pe acest pământ al laptelui, al vinului,
al mierii și al făgăduinței, iar numele tău nu va avea sfârșit. Căci fiecare
sfârșit va fi la tine un nou
început și astfel plămădi-vei coloana ce
va străbate eternitatea!” ,,
,,- Spune-ne nouă când se va
naște El?” au întrebat oamenii aceia și se gândeau la
Eminescu.
,,
- La plinirea vremii!” le-a răspuns glasul. ,,Și El se va naște ori
va renaște din îngemănarea unui sfârșit cu un nou început, spre a vă povesti trecutul și a vă arăta
viitorul!”
Glasul
a tăcut, iar oamenii s-au apucat de lucru mai dârzi și mai hotărâți. Din când
în când venea câte un profet și le vorbea oamenilor despre Eminescu. Iar
mărturiile lor se scriau pe cronici și letopiseți, pe pieile de bour, pe coajă
de mesteacăn, sau, de multe ori, spre a nu fi ușor date uitării, pe piepturile
oamenilor. Profeții au fost mulți, dar pulberea vremii a acoperit numele unora
dintre ei. Citim ca-ntr-un pomelnic din vechi așezăminte: Basarab Voievod,
Mircea Voievod, Ștefan Voievod, Coresi ierodiacon, Mihai Voievod, Antim
Mitropolitul, Constantin Voievod, Varlaam Mitropolitul, Dosoftei Mitropolitul,
Antim Mitropolitul, Gheorghe, Horea, Crișan, Tudor, Nicolae cu tot neamul lor.
Oamenii
aceia, cu inimile pline de necazuri, au început să pregătească, în sărăcia lor,
leagăn pentru împăratul împăraților, ce avea să se nască. Din zdrențele
trupului lor i-au croit scutece și în bordeiul luminat de feștile pâlpâitoare
i-au pregătit sălaș. Neamurile din jur știau și așteptau și ele să vadă
minunea.
Și,
iată, că marea zi sosi!
Eminescu
putea să nu se nască din femeie, ci din fior de cântec, din suspin, din țărnă,
din ape ori văzduh, din orice, fiindcă el, mai întâi de toate, era suflet;
sufletul cel mai curat zămislit de veacuri din milioane de suflete. Se supunea
însă legilor nescrise ale firii, pentru a le înțelege mai bine și, când zodia
Capricornului încă mai umbrea pe lume, iată că pe pământul nostru a văzut lumina zilei Eminescu.
Trupul
lui fremăta de vârtutea oaselor ce ninseseră câmpurile, ochii ca noaptea
scânteiau aidoma focurilor de pe înălțimi la ceasuri de primejdii, suflarea îi
era ca viforul mistuitor de vrăjmași, iar glasul… devenea când urlet de durere
pe câmpul de bătaie, când șoaptă de dragoste și dor.
Oamenii
s-au adunat în jurul lui, iubindu-l ca pe un copil, ca pe un frate, ca pe un
părinte al lor!
Eminescu
le-a vorbit despre începuturile, luptele, durerile și bucuriile lor. Le-a
povestit despre faptele lor de vitejie, despre truda muncii lor nedreptățite,
despre dragostea și gândurile lor.
Frații
îl ascultau vorbindu-le frumos despre lucruri pe care și ei le știau, dar,
spuse de gura lui Eminescu, ele păreau altfel. Atunci a luat Eminescu un
brăzdar de plug și a scris pe mantia pământului țării sale speranțele neamului.
Și ele se întruchipau într-un tot unic, ca un fascicul de lumină. Acel ceva
începea să capete contururi tot mai precise prin propria devenire. Un edificiu
grandios, ce străpungea cerul cu măreția sa creștea văzând cu ochii și
neamurile pământului priveau înmărmurite, neînțelegând minunea. Eminescu lucra
de zor și ceea ce făcea el părea că seamănă cu ce făcuseră frații lui, deși,
scriind cu inima slovele, un nou fior se-ntrezărea. Oamenii îl înțelegeau și-l
iubeau, fiindcă el făcea tocmai ceea ce ar fi vrut ei să facă.
Oamenii
așteptară cât așteptară, dar Eminescu lucra mai departe și atunci ei, ca unul
singur, i se alăturară. Se urcară pe schele tot mai sus și lucrul creștea.
Târziu,
când au băgat de seamă, Eminescu dispăruse. Deasupra zidirii lor scria însă cu
litere de foc ce se zăreau până la capătul pământului: ,,ROMÂNIA!”
*
Rugă pentru Ştefan Vodă. „Doamne al
puterilor, al milei şi-al dreptăţii, îndură-Te de neamul acesta românesc!
Depărtează mânia Ta cea cu dreptate pornita asupra noastră. Prea mult
sângerează, Doamne, rănile sufletelor, trupurilor şi ale pământurilor noastre.
Ne-am înstrăinat de Tine şi nici în ceasul al doisprezecelea nu alungăm
îndoiala din sufletele noastre. Ne-ai arătat, Doamne, zâmbetul feţei Tale prin
Sfânta Libertate, dar noi nu l-am cunoscut, fiindcă ochii noştri sunt miopi şi
vederea ne este scurtă. Ne-ai chemat la Tine şi noi fugim de Tine, fiindcă
ne-am înstrăinat, ne-am păgânit şi ne-am pervertit sufletele. Rugăciunea nu ne
mai este rugăciune, sărbătorile nu ne mai sunt sărbători, egoismul şi setea de
înavuţire spulberă bruma de frăţietate dintre noi. Ni s-a slăbit paza
sufletului şi dracul ni se furişează în voie în cămările lui cele mai ascunse.
Suntem bolnavi de nedumnezeire, Doamne! Mânia Ta e mare şi dreaptă. Munţii se
cutremură şi încheieturile pământului se desprind, apele se revarsă şi ca pe un
gunoi ne mătură de pe faţa pământului, soarele se întunecă şi fiarele se
îngrozesc.
Opreşte-Ţi mânia, Doamne! Dacă noi n-am făcut ceva bun
pe pământ, îndură-Te de robul Tău, Ştefan-Vodă, sfântul de la Putna. Patruzeci
şi şapte de ani, Doamne, a păzit hotarele Moldovei şi ale creştinătăţii de
liftele păgâne. Patruzeci şi şapte de ani Ţi-a fost arhanghel biruitor şi numai
în faţa Ta a ştiut să îngenuncheze şi să se închine. Patruzeci şi şapte de ani
a înflorit pământul Moldovei cu biserici şi cu mânăstiri, cu troiţe şi cu oseminte,
cu lacrimi şi cu speranţe. Îndură-Te, Doamne, de robul Tău, Ştefan Vodă cel
Mare şi Sfânt, şi izbăveşte-i neamul de pieire. Nu-i lăsa Moldova să se
destrame, nu-i lăsa Moldova rănită şi îndurerată. Îndură-Te de lacrimile
copiilor, femeilor şi bătrânilor, de gemetele bărbaţilor şi de mugetul vitelor,
de iarba câmpului şi de păsările cerului. Îndură-Te, Doamne, de pământul
Moldovei şi-l binecuvântează cu puterea Ta. Amin.
*
Scrisoare
către un preot.
,,Frate preot dintotdeauna,
Mă plec înaintea feței tale și-ți mulțumesc: ca om,
român și creștin.
Îți mulțumesc pentru tot ce-ai dat neamului meu de-a
lungul veacurilor, pentru drumurile pe care i le-ai deschis pe pământ, în
suflet și în cer.
Îți mulțumesc pentru strădania ta neostoită de a
revela Frumosul, Binele și Adevărul, de a sculpta întru Ființă cu dalta
cuvântului, milei și dragostei.
Îți mulțumesc pentru ceasurile și anii de zbucium,
când, cu sufletul tău sfâșiat de durere, mi-ai ancorat frații pe stâncile
Carpaților, ca să nu-i ducă diluviile în cele patru vânturi.
Îți mulțumesc pentru toate speranțele semănate, pentru
umilințele și martiriul ce adesea le-ai îndurat.
Îți mulțumesc pentru merindea împărtășită din potir,
pentru mângâiere, pentru dojană, pentru sfat.
Îți mulțumesc pentru binecuvântarea pruncilor și a
caselor, a nunților și roadelor dintâi, a fântânelor și troițelor din câmp, a
parastaselor și bulgărilor de pământ.
Îți mulțumesc pentru binecuvântarea steagurilor și
oștilor ce mi-au ctitorit Țara, pentru cuvintele înțelepte, ce mi le-ai rostit
la ceas de cumpănă și bejenii, pentru gândul curat cu care m-ai învățat ce este
Țara.
Îți mulțumesc pentru zilele înjugate cu nopțile la
diortosirea cărților de strană, de suflet și de grai, pentru miile de file
pe-ncetul izvodite, pentru minunile plămădite cu migală în lemn, în piatră și-n
metal.
Îți mulțumesc pentru epistolele, jalbele, izvoadele de
tot felul, pe care, ca cel mai luminat din sat, mi le-ai scris, ori le-ai citit
și cumpănit cu-nțelepciune.
Îți mulțumesc că tu, înainte de a fi Abecedarul, pe
Ceaslov și Psaltire m-ai învățat să buchisesc.
Îți mulțumesc, Părinte, că m-ai învățat ce-nseamnă
iubirea de Țară, de lege și de neam; m-ai învățat ce-i sfânt, ce-i bun, frumos
și drept; m-ai învățat când să pretind și când s-aștept.
Îți mulțumesc, că din făclia Ta mi-ai dat și mie o
fărâmă să-mi lumineze calea aici și-n veșnicii.
După sufletul tău curat, după inima ta nobilă, după
gândul îndrăzneț, mă plec cu venerație înaintea ta și, în prag de primăvară,
rog pe Dumnezeu să te binecuvânteze și până la sfârșitul veacurilor să rămâi tu
însuți!
*
Datina. ,,- Bine că veniși,
părinte, îmi spuse maica Ioana, vreau să mă spovedesc și să mă împărtășesc,
c-au trecut șase săptămâni. Păcate noi nu am, pe-ale vechi le-am spus.
O
mare rugăminte am față de dumneata, părinte! Roagă-i și dumneata pe-ai mei să
mă ducă acasă la mine în noaptea de Paști. Am tot ce-mi trebuie aici, dar locul
meu e acolo, în satul meu, în casa mea. nu mai pot munci la cei nouăzeci și
cinci ai mei, picioarele m-au lăsat de tot, dar atât mai vreau: să fiu în casa
mea în noaptea de Paști. După aia pot să mă aducă înapoi. Așa e bine, să fie
lumina aprinsă în fiecare casă în noaptea de Paști, să fie masa încărcată, iar
dimineața, când vin de la biserică, să chemi vecinii și să le dai de pomană.
Vezi
dumneata, în noaptea de Paști se face Liturghie în cer. Toți îngerii și toți
morții cântă ,,Hristos a înviat!” Atunci se face lumină și în iad și cei de
acolo nu mai simt durerea și cântă și ei. După Liturghie se deschide poarta
dintre cele două tărâmuri și îngerii care străjuiesc acolo cu săbii de foc îi
lasă pe toți să treacă, pe cei de aici acolo, pe cei de acolo aici. Atunci vin
și ai mei, copiii, nepoții, bărbatu-meu, părinții, frații.
Vezi
dumneata, eu stau aici, că m-a uitat moartea, dar lumea de care eu sunt mai
mult legată este acolo. În noaptea de Paști vin toți acasă la noi, așa cum
veneau de la biserică. Vin, se așează în jurul mesei, veseli și gălăgioși,
ciocnesc ouă roșii, mănâncă ce-am pregătit și eu. Îmi povestesc ce e pe acolo,
eu le spun ce e pe-aici. Stau până către răsăritul soarelui și apoi mă sărută,
îi sărut și eu și pleacă la locurile lor. Așa au făcut întotdeauna, de când mă
știu.
Cum
să nu fiu eu acolo anul acesta?! Doar n-am murit! E casa veche și surpată. Dar
încă e casă. Ce vor zice ai mei când o să vină și o să găsească ușa închisă,
lumina stinsă și casa pustie? La toate casele o să fie lumina aprinsă, masa
încărcată cu de toate, lume, numai la noi nimic? Asta nu se poate!
Abia
aștept să-i văd iar, părinte! Spune-le, părinte, spune-le la ai mei să mă ducă,
te rog ca pe sufletul meu!”
Am
stăruit de nepoții bătrânei și, până la urmă, s-au înduplecat.
În
seara de Paști au dus-o în satul ei, i-au deschis casa, i-au aprins lumina și
candela, i-au pus pe masă mâncare și băutură și-au lăsat-o. Dumnealor au venit
la biserică, așa cum făceau an de an.
Dimineața,
când s-au dus s-o ia pe maica Ioana, au găsit-o moartă. Era culcată în patul
ei, cu fața zâmbitoare, de om fericit. Nu mai avusese răbdare să vină ai ei, ci
pornise ea întru întâmpinarea lor. Sufletul îi alergase ca gândul pe drumuri
neumblate, pe cărări nebătute, prin munți și văi, până la poarta dintre cele
două tărâmuri.
Poate
că nu se terminase Liturghia îngerilor, când ajunsese dânsa acolo. Intrase și
se rătăcise printre toți cei dragi din lumea ei de altădată. Sau poate că
venise întreg alaiul rudelor sale s-o viziteze în noaptea de Paști și sufletul
ei plecase împreună cu ele să le întoarcă vizita.
Și
așa, murise un pic de fericire!
*
Bradul. Redăm mai jos această poezie scrisă de către marele
istoric Nicolae Iorga cu puțin înainte de a fi ucis mișelește. Este glasul unui
Om, care și-a pus toată viața în slujba neamului și a culturii, a omenirii
întregi, dar niște nemernici au crezut că nu au altceva mai bun de făcut decât
să-l ucidă. Era în plină putere creatoare și ar fi fost capabil să mai ofere
multe neamului omenesc cu mintea lui sclipitoare. Dumnezeu să-l ierte!
„Au fost
tăind un brad bătrân
Fiindcă făcea
prea multă umbră
Şi-atuncea
din pădurea sumbră
Se auzi un
glas păgân:
„O, voi ce-n
soare cald trăiţi
Şi aţi răpus
strămoşul nostru
Să nu vă
strice rostul vostru,
De ce sunteţi
aşa grăbiţi?
În anii mulţi
cât el a fost
De-a lungul
ceasurilor grele,
Sub paza
crăcilor rebele,
Mulţi şi-au
aflat un adăpost.
Moşneagul,
stând pe culme drept,
A fost la
drum o călăuză
Şi-n vreme
aspră şi hursuză
El cu
furtunile-a dat piept.
Folos aduse
cât fu viu,
Ci mort,
acuma când se duce,
Ce alta
poate-a vă aduce
Decât doar
încă un sicriu?!”
*
Despre Adevăr. ILIE
ECDICUL: ,,Fără smerita cugetare, adevărul este orb”; SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR: ,,Când pe noi
înşine nu ne putem convinge de adevăr, apoi cum vom putea convinge pe alţii?”
,,Aceasta este natura adevărului, el se întăreşte pe măsură ce se măreşte
numărul adversarilor lui”; FERICITUL IERONIM: ,,Adevărului nu-i place să stea
retras în unghere şi nici nu vorbeşte pe şoptite”; LACTANŢIU: ,,Adevărul
durează prin propria sa tărie”; MARCU ASCETUL: ,,Adeseori cel ce spune adevărul e urât de cei fără minte,
iar cel făţarnic este iubit. Dar nici una din aceste răsplăţi nu ţine multă
vreme. Căci Domnul va răsplăti fiecăruia la vremea sa ceea ce trebuie”;
TERTULIAN: ,,Creştinii se îngrijesc de mântuirea lor, iubesc adevărul dintr-o
nevoie anume şi-l mărturisesc în toată fiinţa lui”.
*
Ajutoare
și donații. În luna ianuarie
parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații din afara ei, astfel: D-na
Mătuș Natalia(Timișoara): 700 lei;
Dl. Nicolescu Horia-Mihai(București): 500
lei; Dl. Pera Nicolae(Constanța), fiu al satului Malovăț și Dl. Mocănașu Oprea(Timișoara): 300 lei; D-na Elisabeta Leferenz(Germania):
245 lei; Dl. Coman Dorin(Tr.
Severin), Dl. Tărăbâc Gheorghe(Tr.
Severin), D-na Dinu Valeria(Tr.
Severin), D-na Vlădioniu Mariana(Tr.
Severin), D-na Pera Maria(Tr.
Severin), fii ai satului Malovăț, Dl.
Motreanu Constantin(Timișoara), Dl.
Chiriac Iulian(Brașov), Fam. Pătru(Brașov),
fii al satului Bârda, D-na
Petrescu-Manolea Cristina(Tr. Severin), D-na Nicolae Victoria(Tr. Severin): câte 200 lei; Dl. Ing. Haimana….(Tr. Severin), D-na Șeitan Silvia(Tr. Severin), D-na Sandu Aurica(Tr. Severin), fii al satului Malovăț, D-na Ana Valica(Tr. Severin), D-na Săndescu Florina(Tr. Severin), D-na Filip Cornelia(Tr. Severin): câte 150 lei; Dl. Boncioc Mircea(Italia), Dl. Pera Alexandru(Tr. Severin), Dl. Col. Pera Valeriu(Tr. Severin), Dl. Popescu Mihai(Tr. Severin), D-na Neagoe Daniela(Tr. Severin), Dl. Popescu Dumitru-Adelin(Italia), Dl. Ciobanu Ionuț(Timișoara), Dl. Diaconu Mădălin(Italia), Dl. Meilă Sorin-Constantin(Timișoara), Dl. Mănescu Dumitru(Timișoara), Dl. Căprioru Viorel(Italia), Căprioru Flavius(Italia), D-raMichescu Simona(Tr. Severin), D-raMichescu Cernica(Tr. Severin), Dl. Ciobanu Ionuț(Timișoara), Dl. Nistor Vasile(Franța), D-na Paulețu Margareta(Balotești), Dl. Ing. Meilă Ion(Tr. Severin), Dl. Haneș(București), fii ai satului
Malovăț, Dl. Mucioniu Nicolae (Tr.
Severin), Dl. Dragomir Ion(Tr. Severin), Dl.
Boroancă Petrișor(Tr. Severin), D-na
Luca Violeta(Tr. Severin), D-na
Duțoniu Valentina(Japonia), Dl.
Rolea Nicușor(Timișoara), Rolea Titu(Schela),
Dl. Curea Constantin(Cerneți), D-raRolea Ileana(Tr. Severin), D-na Bărbuceanu Zaharica(Tr. Severin), Tănase Elvis(Germania), Dl. Stănciulescu Gabriel(Tr. Severin), D-na Bortea Elisabeta(Șimian), D-na Rolea Violeta(București), fii ai
satului Bârda, Dl. Condorocea Claudiu(Tr.
Severin) și Dl. Dorca Gheorghe(Bobaița),
Dl. Sârbu Marian(Tr. Severin), D-na Mierluș Maria(Rm. Vâlcea): câte 100 lei; D-na Mehedințu Elena(Brașov), D-na Popovici-CătăuțăMilena(Tr.
Severin), Dl. Spătariu Miron(Reșița):
câte 60 lei; Dl. Stănciulescu
Ionuț-Daniel(Tr. Severin), Dl. Luca
Marius(Tr. Severin), fii ai satului
Bârda, Dl. Grecu Grigore(Tr.
Severin), fiu al satului Malovăț, D-na
Ologu Mirela(Magheru), Dl. Stoian
Radu-Marius(Anglia), D-na Bașulescu(Tr.
Severin): câte 50 lei;
D-na Borcilă
Elena din Malovăț a achitat 200 lei pentru pâinea donată la
credincioși duminică, 26 ian.
Tuturor le
mulțumim cordial și rugăm pe Dumnezeu să le împlinească cererile, să le ușureze
suferințele, să le fie ocrotitor!
*
În cursul lunii ianuarie am donat pâine enoriașilor
participanți la slujbe, astfel: 1 Ian.
(Malovăț): 158 pâini; 7 Ian.(Bârda):
156 pâini; 12 Ian.(Malovăț): 139 pâini; 19 Ian.(Bârda): 128 pâini; 26 Ian.(Malovăț): 160 pâini; 30 Ian.(Malovăț): 66 pâini. Așadar, în luna Ianuarie s-au
donat 807 pâini. Nu s-a dat pâine la
Bobotează. Totodată, s-a vândut pâine enoriașilor parohiei noastre la prețul de
achiziție de 1,30 lei/buc. astfel: 1 Ian. (Malovăț): 142 pâini; 7 Ian.(Bârda): 244
pâini; 12 Ian.(Malovăț): 111 pâini;
19 Ian.(Bârda): 572 pâini; 26 Ian.(Malovăț):
140 pâini; 30 Ian.(Malovăț): 134 pâini. Așadar, în luna Ianuarie
s-au vândut1.343 pâini.
*
Am comandat pentru Azilul de la Șimian: 50 perechi pantaloni trening; 50 flanele de
trening; 50 cearșafuri de pat și 50 perechi de ciorapi, așa cum ne-a
solicitat conducerea acelei instituții. De îndată ce le vor aduce la magazin,
le vom duce azilului.
*
Plăți. În cursul lunii ianuarie am efectuat câteva plăți mai
mari, astfel: 12.000 lei protoieriei
pentru lumânări; 4.000 lei protoieriei
pentru subvenții; 2.795 lei brutăriei pentru cele 2.130 pâini donate și vândute în ianuarie; 2.430 lei protoieriei pentru calendare; 1.048 lei impozit; 450 lei poștei
pentru colete; 289 lei curentul electric; 286 lei protoieriei pentru icoane; 270 lei internetul; 52 lei băncii pentru comisioane și
altele mai mici.
*
Publicații.
În această perioadă am reușit să
mai publicăm câteva materiale astfel: Taina
Sf. Cununii, în ,,Națiunea”,
București, 26 sept. 2025, ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro);
Scrisoare lui Eminescu(IX), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXVII(2025), nr. 1262, 23 ian., p. 12; Plin
sau gol(1), în ,,Obiectiv
mehedințean”, Dr. Tr. Severin, an. XXVII(2025), nr. 1263, 30 ian., p.
12; ,,Scrisoare pastorală” – 533, în ,,BibliothecaSeptentrionalis”,Baia Mare, 3
febr. 2025, ediție și on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
De prin vremuri…, în ,,Națiunea”, București, 4 febr. 2025,
ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro);
Plin sau gol(2), în ,,Obiectiv mehedințean”, Dr. Tr. Severin,
an. XXVII(2025), nr. 1264, 6 febr., p. 12-13;
Timpul lui Dumnezeu, în ,,Obiectiv mehedințean”, Dr. Tr. Severin,
an. XVII(2025), nr. 1265, 13 febr., p. 12.
*
Zâmbete. ☺Ardelenii au
descoperit că la un cutremur de șapte grade n-ar mai fi nevoie să scuturăm
prunii!☺,,- Doctore, ce să iau când mă dor picioarele?” ,,- Luați
autobuzul!” ☺Bulă vine de la școală: ,,- Ce-ai făcut?”îl întreabă
maică-sa! ,,- Am ieșit la tablă!” ,, - Și ce-ai făcut?” ,,- Am șters-o!” ☺Daca
eşti mort..., nu simţi nimic, dar suferă doar cei din jurul tău.Când eşti
prost, este la fel!!!☺Dacă eşti deştept, poţi s–o faci pe prostul, însă
invers: nu!☺Întrebare către Radio Erevan: ,,– Cum se înmulţesc
proştii?” ,,– Îngrijorător!” ☺Vârsta de 65 de ani are avantaje şi
dezavantaje: nu vezi literele de aproape, însă poţi vedea idioţii de
departe. ☺ La școală..., ora de geografie. Intră profesoara
în clasă şi începe să pună întrebări elevilor. ,,- Ce capitală are Marea
Britanie?” Bulă, din spatele clasei: ,,- Dar... mările nu au capitale, doamnă!”
☺Doi bărbaţi: ,,– Soţia mea este un înger!” ,,– Fericitule!!A mea
încă mai trăieşte!” ☺,,- La ce ne mai foloseşte telefonul fix?” ,,- Să
ne găsim mobilul prin casă!”
*
Înmormântări. La
21 Ian. am oficiat slujba înmormântării pentru
Luca Maria(93 ani) din Bârda, la 23 Ian. pentru Badea Leontina(87
ani) din Malovăț, la 25 Ian. pentru Botoșan Viorica (77 ani) din Bârda.
Dumnezeu să le ierte!
*
Program.În
cursul lunii Martie avem următorul program de slujbe: 1 Mart.(Malovăț-Bârda);
2 Mart.(Bârda); 3 Mart.(slujbă la Malovăț, seara); 4 Mart.(slujbă
la Bârda, seara); 5 Mart.(slujbă la Malovăț, seara); 6 Mart.(spovediri
și împărtășiri dimineața, la biserică și în sat, la Malovăț; slujbă la Bârda,
seara); 7 Mart.(spovediri și împărtășiri dimineața, la biserică și în
sat, la Bârda; slujbă la Malovăț, seara); 8 Mart.(pomenirea paresimilor
pentru morți la Bârda și Malovăț, dimineața, și alte servicii); 9 Mart(pomeniri
dimineața, la Bârda; slujbă la Malovăț, pomenirea paresimilor la vii); 15 Mart.( pomenirea paresimilor pentru morți
la Bârda și Malovăț, dimineața, și alte servicii), 16 Mart.(slujbă la
Bârda; pomenirea paresimilor la vii); 22 Mart.( pomenirea paresimilor
pentru morți la Bârda și Malovăț, dimineața, și alte servicii), 23 Mart.(slujbă
la Malovăț;pomenirea paresimilor de vii); 25 Mart.(pomeniri dimineața la
Bârda; slujbă la Malovăț cu pomenirea paresimilor de vii); 29 Mart.(
pomenirea paresimilor pentru morți la Bârda și Malovăț, dimineața, și alte
servicii); 30 Mart.(Bârda; pomenirea paresimilor la vii).În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86,
ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate,
pace și bucurii să vă dea Dumnezeu! La
mulți ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu