Schimbări majore în societatea noastră

Dorite, nedorite, le avem. Da, au loc schimbări majore în societate, aparent ele vin, ca întotdeauna în istorie, atunci când ceva nu mai funcționează. Deloc. Omul e hedonist prin definiție, caută confortul, nu vrea schimbări de dragul schimbării. Iar dacă susține că vrea, o fi vrând el, dar din gură. Românește. Tocmai are loc o schimbare, de câțiva ani, în toate planurile.

Le luăm pe rând. În plan mental, schimbări. Românul a trăit vreme multă cu tarele socialiste, cu egalitatea, cu drepturile sale. Află acum că dacă are drepturi, are și obligații. Află că nu suntem egali, n-am fost niciodată, era doar propaganda comunistă ce făcea gargară. E de bine, e de rău că nu suntem egali? Nu e perfect capitalismul, e evident, doar că socialismul, așa frumos cum sună el, are o mare afinitate spre populism și apoi spre totalitarism, din păcate. De la Stalin încoace, spre toți cei ce au importat modelul, lecția a fost clară: ești bun cât ești supus, altfel devii „dușman al poporului”. În plan fizic, am avut provocări, schimbări. Aflăm că suntem unul din popoarele obeze ale Planetei, noi, cei ce înainte de 1990 stăteam la cozi pentru mâncare. Locul 1 în Europa, cu 40% obezi? Apoi, am avut pandemia de COVID. 69.000 de morți, aproximativ, conform Worldometer. Nu a fost nici pe plan mondial o pandemie de vârf, istoric vorbind, cele de ciumă bubonică, HIV, variolă ori tifos au făcut mai multe victime. Dar ne-a marcat. Am fost în fața dușmanului nevăzut, a neputinței în fața unui dușman uriaș.

Financiar, alte provocări. De la comunismul cel în care aveai salariu, dar nu prea aveai ce cumpăra cu el (cozi la mașini, pile la televizoare, la butelii de gaz etc), la tranziția în care ți se topeau banii în mână, la capitalismul de cumetrie, la criza economică mondială din 2008 în care ți s-a topit bunăstarea, apoi la actuala reformă ce izbește în toți. La prețuri galopante, marcate de evidente înțelegeri de piață, rar observate de Stat. Apoi, am avut schimbări majore și-n viața politică. După 1989, am avut „stânga și dreapta”, simplu. Plus minorități, plus periodic naționaliști. Ca-n toată lumea. Nu s-a inventat nimic pe plaiuri mioritice, nici măcar legendara trădare a celui mai ortoman. Acum România stă pe un butoi de pulbere însă. Avem o polarizare incredibilă a societății, între cei care înțeleg și cei ce se lasă duși ca oile. Evident, frustrarea de la nivel social, financiar, se revarsă aici. Fostul partid mare nu mai e mare, a pierdut votanții mulți și simpli, ce au migrat spre promisiuni in/necredibile de pe TikTok. A rămas doar cu aparatul și cu membrii cei care au fost răsplătiți și puși ici-colo în funcții. Pe care acum, cu reforma, pare că le pierd, de unde și încrâncenarea împotriva ei. Dincolo, în dreapta, partidul galben, ce se voia modern, democrat, occidental, a gafat atât de mult în agățarea permanentă la putere încât pierde electoral masiv. Și ei sunt afectați de reformă, și ei cârtesc pe la colțuri că vor egalitate, dar nu pentru căței. Și mai în dreapta, dar uneori cu stranii nuanțe de stânga, partidul celor din stradă de odinioară convinge numai cu 2-3 miniștri, în rest tac mâlc, nu mai au ce zice. Își laudă miniștrii, atât. Cât despre zona suveranistă, acolo e luptă mare, doar nu se vede. Un lider e încolțit de justiție, altul de propriii colegi din cauza gafelor, altele… nu prea mai există, s-au ascuns.

În fine, pe scurt, avem mutații și în plan intelectual. Noua configurație, de mai sus, cu largul sprijin al social media, a dat cuvânt și celor ce înainte tăceau. Foarte bine, lasă-i să vorbească. Da. Dar nu să mugească, latre, huiduie, înjure. Las’ să vorbească, dar cu regulile stabilite de civilizație, după milenii: cu gramatica la tine dacă vorbești public, cu matematica la tine dacă faci evaluări economice. Nu cu huiduială. Un intelectual dintr-o țară vecină, intervievat la noi, explica foarte bine: Înainte ți se promitea un viitor luminos, acum ți se promite un trecut luminos. Simplu. Credibil? Nu.

Păi și-atunci, ce ne facem? Strângem din dinți, ca în toată istoria noastră. Și-l ascultăm pe Darwin, ce ne spunea, după observații prelungite în natură, că nu cel mai inteligent, nici cel mai puternic ar fi cei care vor izbândi, ci cel mai adaptabil vremurilor. Prin urmare. Derulăm înapoi, prin planurile de mai sus. Și procedăm așa: citim, ne informăm corect. Ne uităm la ce fac, nu la ce zic politicienii. Învățăm să fim cumpătați la cheltuieli, echilibrați. Învățăm să mâncăm corect și suficient, dar nu exagerat, să ne ferim de boli (da, chiar și cu blestemata de mască!). Iar la final/început, pe plan mental, îl ascultăm pe DARWIN și ne adaptăm! Ca în toată istoria noastră!

Autor: Alexandru RUJA

Sursa: Graiul Maramureșului