Intodeauna în istorie trebuie spus adevărul.De multe ori istoricii noștri ascund adevărul și cosmetizează istoria României. Lucru ce face rău educației neamului nostru. Să luăm exemplu de la germani care a condamnat nazismul.
Constantin Brâncuși (1876–1957) rămâne unul
dintre cei mai importanți sculptori ai secolului XX, cunoscut pentru demersul
său modernist și pentru operele care sintetizează formele esențiale ale naturii
și ale corpului uman. În ciuda recunoașterii internaționale, relația sa cu
instituțiile culturale românești a fost adesea tensionată, culminând cu refuzul
Academiei Republicii Populare Române de a accepta donația sa de lucrări în
1951.
Brâncuși intenționa să ofere statului român o colecție impresionantă: 230 de sculpturi, 41 de desene, 1.600 de fotografii și piese de mobilier din atelierul său parizian. Donația era concepută ca un gest de recunoștință față de țara natală, menit să completeze patrimoniul cultural al României, alături de Ansamblul Monumental „Calea Eroilor“ de la Târgu Jiu.
Ședința Academiei și argumentele împotriva acceptării
Ședința
Secțiunii de Știința Limbii, Literatură și Arte a Academiei Republicii Populare
Române, din 7 martie 1951, prezidată de Mihail Sadoveanu, a analizat
oferta. Printre participanți se aflau academicieni și scriitori de prestigiu,
precum George Călinescu, Camil Petrescu, Geo Bogza, Victor
Eftimiu și sculptorul Ion Jalea.
Procesul-verbal
nr. 10 al ședinței reflectă pozițiile exprimate: George Călinescu a
susținut că Brâncuși „nu poate fi considerat un creator în sculptură“ deoarece
„nu se exprimă prin mijloacele esențiale și caracteristice acestei arte“ și că
„a devenit formalist, chiar când folosește elemente din arta populară“. G.
Oprescu a remarcat că Brâncuși, deși talentat, a fost influențat de
curentele pariziene precum cubismul, ceea ce l-a făcut să devină formalist și
să exploateze gusturile „morbide“ ale societății burgheze.
Alți membri,
precum Victor Eftimiu și K. Zambaccian, au încercat să ofere nuanțe,
comparându-l cu Paciurea, însă concluzia generală a fost respingerea lucrărilor
pentru Muzeul de Artă al R.P.R., pe motiv că Brâncuși se situa „în afara
vederilor realist-socialiste” promovate de cultura oficială.
Refuzul Academiei RPR subliniază tensiunile dintre
estetica modernistă și criteriile ideologice ale artei oficiale din România
anilor ’50. Deși Brâncuși era recunoscut internațional, formalismul său era
perceput ca incompatibil cu canonul realismului socialist. Această decizie
ilustrează cum instituțiile culturale pot subevalua geniul creativ atunci când
acesta nu corespunde dogmelor politice și estetice ale vremii.
Iată Procesul Verbal în original al ședinței Academiei:
ACADEMIA REPUBLICII
POPULARE ROMÂNE
Secţiunea de
Ştiinţa Limbii, Literatură şi Arte
Nr….
Bucureşti, Calea Victoriei, 125
PROCES-VERBAL
Nr.10 al şedinţei din 7 Martie 1951
Şedinţa este
prezidată de tov. Acad. Mihail Sadoveanu
Participă:
Acad. Gh. Călinescu, I. Iordan, Camil Petrescu, Al. Rosetti, Al. Toma, G.
Oprescu, Jean Al. Steriadi, V. Eftimiu şi tov. Geo Bogza, prof. Al. Graur, prof. I. Jalea, I. Panaitescu-Perpesicius şi K.H. Zambaccian.
Şi-au scuzat absenţa
tov. Acad. Gala Galaction şi tov. Lucian Grigorescu.
1/ Se citeşte
procesul-verbal al şedinţei din 28 Februarie a.c., care se aprobă.
2/ Tov. Acad. I.
Iordan depune raportul de activitate pe luna februarie 1951 al Institutului de
Lingvistică şi tov. Acad. G. Oprescu depune procesul-verbal al şedinţei
din 1 Martie a.c. a Institutului de Istoria Artei.
3/ Tov. Prof. Jalea
dă citire unei note de completare a comunicării d-sale asupra sculptorului C.
Brâncuşi, prezentând şi numeroase planşe şi publicaţii cu reproduceri din
Brâncuşi.
Rezumând ideile din
comunicarea D-sale anterioară asupra cărţii lui Sobolev “Teoria leninistă a
reflectării şi artă” în care se pune problema formalismului în artă, tov. Jalea
aminteşte că citase pe Paciurea şi Brâncuşi ca exemple de formalism în
sculptură la noi.
Fiind cazul tipic al
unui artist de talent care oscilează între realism şi formalismul extreme,
cazul Brâncuşi trebue să fie discutat pentru că ridică probleme importante.
Tov. Acad. Călinescu,
ia notă asupra comunicării tov. Prof. Jalea, constată că Brâncuşi nu
poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin
mijloacele esenţiale şi caracteristice acestei arte. D-sa clarifică noţiunea de
realism, în sensul vederilor creatorilor de artă sovietici, ca o transpunere pe
plan superior a realităţii şi nu ca o reproducere fotografică a ei, aşa cum o
înţeleg în mod stângist.
D-sa încheie arătând
inutilitatea continuării discuţiilor asupra lui Brâncuşi.
Tov. Acad. Oprescu
spune că nota tov. Călinescu a lămurit o serie de chestiuni importante. D-sa
arată că datele şi faptele citate de D-sa cu privire la Brâncuşi, o figură mai
puţin cunoscută, arată lipsa lui de sinceritate, şi îl ilustrează ca pe un om
de talent şi de mari speranţe în prima parte a activităţii sale, dar care, sub
influenţa unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indefinitul şi a
cubismului, a devenit formalist, chiar când foloseşte elemente din arta
populară, speculând prin mijloace bizare gusturile morbide ale societăţii
burgheze.
Tov. Acad. V.
Eftimiu, precizează că tov. Jalea a intenţionat prin comunicarea D-sale să
reabiliteze operele valabile ale lui Brâncuşi.
Tov. Prof. Graur este
împotriva acceptării în Muzeul de Artă al R.P.R. a operelor sculptorului
Brâncuşi, în jurul căruia se grupează antidemocraţii în artă. D-sa cere ca în
secţiune să se discute pe viitor probleme rezolvate şi publicate de autorul
comunicării şi propuse spre discutare Secţiunii.
Tov. K. Zambaccian şi
Acad. Victor Eftimiu revenind la sculptorul Paciurea arată că “himerele”
acestuia au fost un protest împotriva realităţilor de atunci şi că Paciurea a
terminat ca realist cu busturile printre care se numără cel al lui Tolstoi.
Tov. Acad. Camil
Petrescu relevă meritul comunicării tov. Jalea de a fi prilejuit discuţii
interesante şi de a fi deschis probleme de o semnificaţie deosebită.
D-sa anunţă că, în
şedinţa viitoare îşi propune să precizeze câteva nuanţe asupra formalismului în
artă.
Şedinţa se ridică la
orele 19.
SECRETARUL SECŢIUNII,
Acad. Mihail
Sadoveanu, ss“
Cronologie:
Refuzul lucrărilor lui Constantin Brâncuși de către Academia RPR
|
Data / Ședința |
Eveniment |
Poziție oficială |
Comentarii |
|
28 februarie 1951 |
Ședința Secțiunii de Știința Limbii, Literatură și Arte |
Proces-verbal aprobat |
Pregătirea discuției asupra ofertelor culturale și a lucrărilor recente
ale sculptorilor români |
|
1 martie 1951 |
Ședința Institutului de Istoria Artei |
Raport de activitate depus de G. Oprescu |
Discuții preliminare despre formalism și realism în sculptura românească |
|
7 martie 1951 |
Ședința specială privind donația lui Brâncuși |
Donația respinsă |
- George Călinescu: „Brâncuși nu poate fi considerat un creator în
sculptură” |
|
Consecință pe termen lung |
Refuzul lucrărilor lui Brâncuși de către statul român |
Al.Florin
Țene
Bibliografie selectivă
1.
George Călinescu, Istoria literaturii române
de la origini până în prezent, București, 1941–1944.
2.
Proces-verbal nr. 10, Secțiunea de Știința Limbii,
Literatură și Arte, Academia RPR, 7 martie 1951.
3.
Ionuț Vulpescu, „La Târgu Jiu, la 60 de ani de la
moartea lui Brâncuși: Muzeul Național Constantin Brâncuși”, Adevărul,
2017.
4.
Victor I. Stoichiță, Brâncuși: Sculptorul
modernității, București, 2005.
5.
Tudor Octavian, Istoria artei românești în
context european, Cluj-Napoca, 2010.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu