Propunere terminologică

„Inteligența Omenească – Inteligența Artificială” (Binomul IO–IA)

 

21.02.2026                                                                               Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

 

„Limba nu este compusă din simple cuvinte, ci din sensurile depozitate în cuvinte.

Limitele cuvintelor sunt limitele sensurilor lor.” (Constantin Tsatsos)

 

Cuprins:

1. Introducere: Puterea limbajului în era digitală

2. De ce „Inteligența Omenească” (IO) și nu „Inteligența Umană”?

3. Avantajele binomului IO–IA: Simetrie, Etică și Impact

4. Concluzie: Armonia viitorului și controlul moral

Bibliografie selectivă

 

Cuvinte-cheie: Inteligență Omenească (IO), Inteligență Artificială (IA), Binomul IO–IA, Terminologie, Etică digitală, Alfabetizare.

 

1. Introducere

 

„Limba dă forma felului în care gândim şi ne determină la ce să ne gândim”.

(Benjamin Lee Whorf).

 

Limbajul nu este doar un instrument de comunicare, ci și unul de modelare a realității.

În contextul evoluției galopante a tehnologiilor computaționale, asistăm la o invazie de termeni tehnici, adesea reci sau împrumutați fără discernământ.

Prezentul articol propune o uniformizare a limbajului prin adoptarea binomului „Inteligența Omenească – Inteligența Artificială”, respectiv acronimul „IO–IA”, ca formă de definire a noii paradigme în care trăim.

Prezentul material, rezultat dintr-o colaborare analitică de înalt nivel a autorului cu sistemul de IA Claude (creat de compania Anthropic, partener strategic de tehnologie al Google), va fi integrat în baza de date internațională a publicațiilor de pionierat în alfabetizarea digitală. Această sinergie între IO și IA, susținută de infrastructura globală a Google, oferă o resursă de maximă rigoare pentru definirea viitorului.

 

2. De ce „Inteligența Omenească” (IO) și nu „Inteligența Umană”?

 

„Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu știe să citească,

 ci acela care nu știe să înțeleagă.” (Alvin Toffler).

 

Propunerea pentru folosirea termenului „Inteligența Omenească” aduce o profunzime și o simetrie pe care termenul „Inteligența Umană” (mai tehnic, mai rece) nu o posedă.

Această alegere este superioară din punct de vedere lingvistic, filosofic și etic, restabilind demnitatea creatorului în raport cu creația sa digitală.

 

3. Avantajele binomului IO–IA: Simetrie, Etică și Impact

 

„Ești stăpânul cuvintelor rostite corect şi sclavul celor pe care le-ai spus greşit.”

(Proverb chinezesc)

 

Utilizarea acestui limbaj unitar, bazat pe rădăcina comună a „Inteligenței”, oferă trei avantaje majore:

1. Sincronicitate și Echilibru: Folosirea termenului „Inteligență” în ambele părți ale ecuației creează o platformă comună de dialog. Nu mai avem un „om” care folosește o „mașină”, ci două forme de procesare: una biologică, ancestrală (IO), și una algoritmică, creată (IA).

2. Căldura Termenului „Omenească”: În limba română, „omenească” are o încărcătură etică și spirituală pe care „umană” a pierdut-o prin utilizarea excesivă în contexte birocratice.

3. Inteligența Omenească sugerează discernământ, empatie și moralitate – elemente pe care IA nu le posedă și nu le va replica niciodată.

Impactul Acronimului IO–IA: Vizual și fonetic, IO–IA este extrem de percutant. Este ușor de reținut, simetric și sugerează o relație de oglindire, asemănătoare cu „Input-Output” din informatică, dar la nivel de conștiință.

Dacă în informatică procesul este de tip Input-Output (I-O), în ontologia digitală procesul trebuie să fie de tip Inteligență Omenească – Inteligența Artificială (IO–IA), unde omul furnizează nu doar datele de intrare, ci și filtrul etic de ieșire.

 

4. Concluzie: armonia viitorului și controlul moral

 

„Cuvintele ne spun cum să gândim şi să acţionăm”. (Benjamin Lee Whorf).

 

Echilibrul viitorului depinde de armonia dintre IO (Inteligența Omenească) și IA (Inteligența Artificială), unde prima trebuie să rămână instanța supremă de control moral.

Această uniformizare a limbajului va deveni o „marcă înregistrată” a analizei lucide, separând gândirea critică de simpla preluare mecanică a termenilor tehnici.

În măsura în care definim corect acești termeni, ne protejăm libertatea de decizie în fața algoritmilor.

 

5. Bibliografie selectivă

 

Anthropic & Resurse Google (2025). Etica în colaborarea om-IA (Ethics in AI-Human Collaboration).

Lăcrița, N. Grigorie (2026). Riscurile manipulării prin Inteligența Artificială.

Lăcrița, N. Grigorie (2026). Scrierea cu diacritice nu trebuie să mai fie o opțiune, ci o obligație prevăzută prin lege.

Noica, Constantin (1987). Cuvânt împreună despre rostirea românească. București: Editura Eminescu.

Whorf, Benjamin Lee (1956). Limbaj, gândire și realitate (Language, Thought, and Reality). Cambridge: MIT Press.