de Cristian China-Birta
Antrenor de
autenticitate eficientă
18 februarie
2026
A fost un moment de o epifanie devastatoare pentru mine când am realizat
ce-ți zic: faptul că trăiam o viață plină de frustrări și că le ziceam acestor
frustrări, într-un soi de negație fenomenală a dreptului de a trăi în propria
mea viață, virtuți.
Eram în perioada în care lucram în administrația publică. Și virtutea pe
altarul căreia mi-am ars ani din viață (prilej de două burnouturi majore) a
fost asta: sacrificiul de sine pentru țară, pentru ceilalți. Care era, de fapt,
o auto-amăgire de-a dreptul oribilă. Și care masca, de fapt, imposibilitatea
mea de a pune limite (o abilitate pe care am antrenat-o de atunci la modul
majestic).
La al doilea burnout a fost momentul în care am realizat epifania aia. Că
mă mint singur ca un pinguin care se crede bariton doar pentru că e cam gras.
Și am decis să mă schimb. Și m-am schimbat. Dar a durat mult. Ani de zile. De
antrenament. De ezitări. De meciuri pierdute cu viața. Dar și de meciuri
câștigate. Și de la un moment dat, după niște ani buni, meciurile câștigate au început
să fie mai multe decât alea pierdute. Și mai apoi, după alți ani, m-am trezit
că joc într-un fel de Champions League al competiției care se numește trăitul
de mai bine în viața mea.
În tot acest timp, am tot cugetat. Asupra a ceea ce eu consideram că-s
virtuți. Dar, de fapt, erau niște auto-amăgiri mizerabile. Și am tras
concluzia, de o tristețe înfricoșătoare în ceea ce privește anii irosiți din
viața mea când am fost în mintea asta sucită, că am comis următoarele erori
cumplite:
- Am vrut să fac lucrurile cât mai bine, perfect dacă se putea. Când, de
fapt, îmi era frică de judecata celorlalți.
- Am fost de o loialitate deșănțată. Când, de fapt, îmi era frică să ies
afară din minele care își dorea validarea din partea celor pe care îi
consideram superiori.
- Am oferit răbdare în schimbul a... nimic. Când, de fapt, era doar o frică
de conflict, care a invitat la cina existențială și frica de a nu-i supăra pe
ceilalți.
- Am fost bun, darnic, am dăruit tot ce puteam dărui. Când, de fapt, îmi
lipsea propria validare, așa că o înlocuiam cu validarea celorlalți (o falsă
validare, acum știu).
- Am făcut un titlu de glorie virtuoasă din ”mă adaptez ușor la oricine și
la orice context!”. Când, de fapt, era doar o tristă (și pe alocuri jenantă,
acum știu) lipsă de sistem de referință propriu (cu valorile pe care le implică
obligatoriu).
Multă muncă a fost să mă schimb. Enorm de multă. Și am făcut-o în doi pași:
1. Asumarea că virtuțile cu care defilam erau de fapt frâne majore
2. Ce pun în locul lor, dacă tot vreau să scap la ele.
Munca asta de schimbare am făcut-o căutând scule cu care să o fac. Ceea ce
în sine a fost o muncă. Nu doar să le găsesc. Ci să le și testez. Și apoi să le
folosesc pentru a vedea când se ”tocesc”.
Acum pot spune că sunt mândrul (și pe alocuri fericitul...) posesor a unei
truse de scule. Multe scule. Care mă ajută să trăiesc un pic mai bine în viața
mea.
Și, pentru că m-au ajutat mult și mă ajută în continuare, am zis să îți
povestesc și ție despre sculele astea. Așa că am început să fac o serie de
șezători online. Despre fiecare sculă în parte. Că poate o să te ajute și pe
tine.
Așadar, îți dau colea mai jos șezătorile online din următoarea perioadă. Să
ți le pui în calendar, dacă e.
Cu mențiunea că participarea ta o să fie pe sistem de #PlatestiCatCreziCaFace.
Care fix asta înseamnă: participi la discuție, după aceea estimezi cât vrei sa
plătești pentru ce ai obținut de la acea șezătoare.
Atât. Libertate de a decide este 100% la tine.
Cu mențiunea că eu, ca organizator al webinarului, nu comentez suma, nu o
negociez și mai presus de toate, NU O JUDEC.
Pentru ca fix de aia am lansat această inițiativă: să ofer celor care
doresc posibilitatea să aibă acces la ce știu eu dar fără să simtă presiunea
banului, ca să zic așa.
Ah, iar dacă vrei să vezi cum pun io problema în viața mea, ca să zic așa,
cel mai multe a scos de la mine musiu Mihai Morar în podcastul în care am fost un invitat de mare angajament,
recunosc…
Aia zic :)
Uite șezătorile
- Cum să spui NU celorlalți ca să îți spui DA ție – 19 februarie, ora 18.00
- Așteptări vs estimări în relația cu ceilalți – 27 februarie, ora 18.00
- #Dupa18FaraWeekend – programul care mi-a schimbat viața – 3
martie, ora 9.00 si ora 18.00
- Timeboxing – metodă splendidissimă de eficientizare a taskurilor care îți
consumă timpul – 10 martie, ora 9.00 si ora 18.00
- Cum să reduci masiv de frica de a vorbi în public – 18 martie, ora 9.00
si ora 18.00
- Sindromul impostorului – când să îl activăm și când să îi dăm mare capac
– 24 martie, ora 9.00 si ora 18.00
- De ce avem nevoie irefutabilă să ne redescoperim autenticitatea – 31
martie, ora 9.00 si ora 18.00
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu