Într-o zi ajungi să-i dai dreptate lui Dumnezeu, să înțelegi lucruri adânci, să plângi cu lacrimi amare, să asculți cuvintele lui Dumnezeu: „Nu știi ce mult te iubesc!” Dumnezeu ți-a vorbit prin cărți, prin oameni, prin părinți, dar tu nu ai priceput mesajele și a trebuit să primești pedeapsă. De acum, mergi cu Dumnezeu și fii un biruitor. Dumnezeu este singurul din această lume care îți vrea binele și care îți poartă de grijă, mai mult decât o mamă.
Dumnezeu îți numără și perii capului, ca să știi că ai preț înaintea Lui. El vede în viața ta detalii pe care nimeni nu le știe. Oamenii nu cunosc ceea ce Dumnezeu cunoaște. Dumnezeu nu judecă așa cum judecă omul. El știe lupta ta duhovnicească, El știe necazurile tale, El știe biruințele tale. Dumnezeu cunoaște, în amănunt soarta vieții tale. El numără pașii vieții tale de pribeag. Când drumul devine anevoios și lipsit de resurse, El este acolo să îți dea apă și pâine, să te ferească de șerpii din pustie și să te călăuzească atunci când furtuna vrea să-ți oprească înaintarea. Nu ești singur pe drum, niciodată.
Dumnezeu numără lacrimile tale. Lui îi pasă cu adevărat și suferă alături de tine. Atât de mult te iubește. Ai un Tată care niciodată nu te-a părăsit. Viața ta este numărată de Dumnezeu și păstrată în Hristos. Nimic din ce trăiești cu El nu se pierde. Viața în Hristos nu este pierdere, ci un câștig. El te îmbracă în haina luminii hristice. El te hrănește, El te luminează, El te îndrumă în viața duhovnicească. Atunci când nu mai poți, El te poartă pe brațe, El îți numără pașii, El se roagă pentru tine. Nu știi cât demult te iubește Dumnezeu.
Prin iubire să nu trăim pentru noi, nici pentru veac, ci El să trăiască în noi și toată viața noastră Lui să o dăruim, pentru El să o jertfim. Jertfa – expresia supremă a iubirii – stă la temelia lumii. Iată măreția iubirii, iată iubirea nemărginită a Domnului Iisus Hristos pentru noi, oamenii! Acestea sunt clipele de adevărată iubire, frumusețe și fericire cu care ființa umană pleacă în veșnicie. Nu le poate lua nimeni și nimic. Și, totuși, iubirea în imensitatea adevărului, frumuseții, binelui și desăvârșirii ei, iubirea în Hristos este veșnică. Să avem în inimi permanent iubirea hristică.
Nu există iubire adevărată vremelnică, așa cum nu există conștiința durerii, a suferinței la pește. Vorba poetului: ce-ai pierdut, pierdut va rămâne. „Dacă „cerul” nu-ți e-n suflet și din inimă l-ai șters,/ Nu-l mai poți găsi, să-l cauți în întregul univers./ Iar acel ce-și pierde „cerul”, pe-ale vieții lui poteci/ Numai e, sub veșnicie, decât un pierdut pe veci”.
Legătura tainică, în rugăciune, cu veșnicia este singura prietenie adevărată! Iubirea veșnică, este experiența cea mai deplină, este cea mai înaltă formă de trăire spirituală, este expresia dumnezeiască a energiei necreate, este cea mai expresivă formă a luminii divine, pe care o poate atinge ființa umană. Dar ea se află la capătul căii presărate cu suferințe și cu necazuri, la fel cum Învierea se ivește abia după suferința crucii. Condiția este una singură: Calea, Adevărul și Viața să fie Iisus Hristos, Dumnezeul devenit om pentru ca oamenii să devină dumnezei.
Doamne Dumnezeule eliberează-ne de toate îndoielile, ca să ne încredem doar în Tine, că altă speranță nu avem! Amin.
Har, pace, sănătate și mântuire!
Doamne, ajută!
Ștefan Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu