Singurătatea Poetului

 

(poetului Gelu Dragos, la ceas aniversar)

Pe Gelu Dragos il cunosc de la debutul carierei mele de procuror, pe atunci era executor judecătoresc, iar executorii aparțineau de instanțele de judecată. E o muncă pe care eu n-aș fi putut să o fac, de aceea il (si ii) priveam cu respect.

Apoi, el a renunțat la munca aceea ingrată si l-am regăsit cu articole in presa locală. Am aflat că a ales sa fie învățător si s-a retras in comuna natală, la Miresu Mare. Atunci l-am privit cu admirație.

Târziu de tot am aflat că scrie versuri. Il stiam ca poet pe fratele sau, juristul Ioan Dragos, dar cum, m-am întrebat, cum pot să se nască doi poeți in aceeasi familie?

Ferice, mi-am zis in cele din urmă, de casa in care se nasc doi poeți!

Ferice de școlarii care au ca învățător un poet!

N-am niciun volum de versuri de-al lui. Am, însă, versuri care îmi plac. Și despre care, adeseori, cred ca sunt ale mele. Asta pentru că există o....Singurătate a poetului prin care bântuie mai multe singurătăți..

Pentru că si eu

,, mă intorc dintr-o țară

in care se umblă numai desculț

pentru a nu stanjeni

dansul greierilor

dimineața pe răcoare."

Nu sunt critic literar, prin urmare am dreptul să cred că există o poezie a malului stăng al Someșului. Cu poeți dragi mie, între care Gelu Dragos îmi e aproape la fel de drag precum prea repede petrecutul dintre noi Vasile Morar.

Nu cunosc exact luncile Someșului (nu sunt sigur nici de curgerea apei, poate fi si malul drept), dar îmi place să cred că apa Someșului ajunge până la Mureșenii de Campie, acolo unde s-a născut. ,,invățătorul" meu de literatură din liceu, poetul Ioan Moldovan, care s-a săvârșit si el mult prea repede, acum doi ani in urmă..

Destinele noaste seamănă prin contrapondere; Gelu Dragos a făcut ceea ce eu n-am avut curajul si n-am izbândit: eu am ales cuvintele reci, dure, distrugătoare uneori, ale rechizitoriilor, ale hotărârilor de condamnare. El a ales cuvintele fierbinți, blande, salvatoare, ale Poeziei...

Și, mai cu seamă, a știut cand să aleagă. Căci există un prea târziu in toate. Căci există si un timp potrivit:

,,lasă-ma, iubito, acum sa-mi pun palmele mele

Pe pleoapele tale, pe gatul tău albastru, lunguieț si fin

Ca zăpezile iernii siberiene de mult mai demult

Când voi fi liniștit, voi scrie un poem pentru tine."

Mai cred că perioada pandemiei a fost o încercare pentru Gelu, dar lui i-a fost benefica. Mai bine zis, poeziei lui. Sunt profunzimi la care nu cred că, altfel, ar fi ajuns:

..dar erau atăt de mulți

încât aripile mele au devenit de plumb

la atâta tristețe și plănsete

trebuia sa plec de aici

există cineva care cunoaște drumul

îmi trebuie doar aripi noi."

Ne întâlnim arareori la evenimente scriitoricești. Avem amintiri si prietenii comune. Timpul scurt așează între noi conventionalisme. Și iar și iar ratăm confesiunile poetice care ne unesc înainte de toate..

Amândoi știm, desigur, adevarul acela misterios din curgerea lină a Someșului..

E zi aniversară pentru poetul Gelu Dragos, așa că îi doresc toate cele de trebuință unei vieți in tihnă pentru oricare dintre noi. Să fie fericit. Să fie sănătos. Să ii aibă aproape pe toti cei dragi ai lui. Să crească voinici si de nadejde pruncii pe care ii învață la scoală.

Între cele nespuse, poeții au cămara lor de suflet, să nu le purtăm prea mult de grijă, sunt o castă privilegiată si atunci cand doar ,,clipele rămân in casa aceea in care

ba ne-am iubit, ba am murit

Dar ochii tai rămân intr-ai mei

atunci cand inserarea dispare

ca o mireasă furată."

La mulți ani, Poete!

Emil Costin