Zbor frânt pentru un ziarist și scriitor de mare talent
Ne-am cunoscut în București, la recepția căminului studențesc. Când a auzit că sunt din Baia Mare, m-a întrebat: ”Vrei să fim colegi de cameră? Eu sunt din Satu Mare.” Așa am devenit colegi de cameră în studenția noastră de cinci ani la ziaristică. Aveam să fim ca frații de cruce. Într-o seară, cam sătui de slană și ceapă la brișcă, mi-a spus: ”Hai să cinăm la Casa Scriitorilor”. Eu am întrebat tare mirat: ”La Casa Scriitorilor de pe Victoriei, a marelui Sadoveanu? Ne-a lăsa portarul să intrăm?” Mai pățisem eu, cu ceva ani în urmă, când am încercat, cu niște colegi de la postliceală, să intrăm la ”Intercontinental”. Cel de la ușă, ”generalul”, a mirosit că nu avem în buzunare nici un șfanț pentru un local de cinci stele și ne-a îndrumat către bufetul gării... Am acceptat invitația amicului Ion Bledea, de-a cina la Casa Scriitorilor, convins fiind că ni se va arăta din ușă drumul către bufetul Gării de Nord. Ei, că n-a fost așa! Portărelul ne-a salutat cu plecăciune și ne-am așezat la o masă. Repede mi-am dat seama că Ion Bledea este primit ca un copil-minune între scriitori. În acea seară, mi-a făcut cunoștință cu Eugen Jebeleanu, a cărui poezie, ”Surâsul Hiroșimei”, o învățasem în clasa a VI-a. Un bărbat înalt, cu ținută de lord. Atunci am dat mâna și cu scriitorul Fănuș Neagu, magicianul metaforei. Și încă mulți scriitori ai acelor ani întindeau mâna către amicul meu și îl felicitau. ”Măi, măi, unde am nimerit eu? Ca ieri trăgeam lemne cu cioflâncul și funia pe coastele Cavnicului și iată-mă în lumea foarte mare a scriitorilor! Oare visez?” M-am dumirit repede, căscând urechile la discuții. Colegul meu de cameră tocmai primise Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, pentru cartea ”Vânătoarea de cai” (Editura ”Cartea Românească”, 1977). Ajunși la cămin, mi-a dăruit cartea lui premiată, pe care am și citit-o în orele imediat următoare. 11 povestiri, scrise cu talent, captivante de-a dreptul, stilul amintindu-mi de cel al sud-americanului Gabriel Garcia Marquez, care făcea, în acei ani, valuri pe toată planeta cu romanul „Toamna patriarhului”. Pe timpul studenției noastre, aveam încă să cinăm de multe ori la Casa Scriitorilor, unde am cunoscut mulți ziariști celebri și mari scriitori. Întâlnirile, ca de cenaclu, le mai țineam, ad-hoc, și în camera noastră de la cămin, unde se adunau colegi de studenție, profesori ai facultății, venea și Victor Socaciu, cunoscutul interpret de muzică folk. În anul 1990, Ion Bledea a fondat Gazeta de Nord-Vest, dând tonul (și pentru ziariștii din județele vecine!) la o presă de calitate, condusă și cu un management eficient. (La scurt timp, el a renunțat la tiparul de plumb și a adus, din Olanda, o rotativă offset. Mai apoi, la solicitarea mea, a tipărit pe rotativa lui de la Satu Mare și ”Graiul Maramureșului”, dându-i o grafică mult mai bună). Dacă nu ar fi fost acel accident rutier stupid din anul 1998, anul acesta, în 15 februarie, ziaristul și scriitorul Ion Bledea ar fi împlinit 75 de ani. Zborul lui către lumea mare a scriitorilor lumii a fost frânt, de parcă a copiat destinul poetului Nicolae Labiș. Colegii ziariști de la Satu Mare l-au comemorat, depănând amintiri emoționante.
Alec PORTASE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu