Încă e discutabil curluntrismul României către SUA/ Trump, mai ales că Bolojan se pregătește să plece să se vadă cu liderii europeni. Aparent „s-au împărțit”, ceea ce cumva chiar ar confirma curluntrismul sus-amintit. Întrebarea este…avem încotro? Răspunsul este DA.
Mai ales că istoria „parteneriatului strategic” al
nostru cu SUA nu înclină foarte în favoarea noastră. Privim o secundă înapoi în
istorie. Pe 4 aprilie 1944, ia ghiciți cine bombarda Bucureștiul și rafinăriile
din Ploiești… 220 de bombardiere B-17 și 93 de B-24 Liberator. Plus 119 avioane
de vânătoare. Au fost 17 raiduri de zi și 15 de noapte, între 14 aprilie – 19
august 1944, bilanțul e de 5524 de morți, 3373 răniți, 47.974 sinistrați, 3456
case distruse complet. Comparativ, după ce am întors armele (…nu? Așa se zice,
întors armele…), aviația germană a bombardat Bucureștiul între 24-26 august
1944, cu 121 de victime. Reamintim apoi conferința de la Yalta, unde am fost dați
„din pix”, pe un colț de hârtie, sub Cortina de Fier, în schimbul Greciei.
Apoi, 45 de ani am așteptat americanii. Cităm din cântecul lui Guță sau ne
abținem? „Ce ne facem noi…/ Dacă vin americanii…”. Au venit. Deja cam pleacă. O
altă mostră a fost Bechtel, vă amintiți cum se fac afaceri de sus în jos, în
țară bananieră? Acum, ne amenință că pleacă. Din Europa. Păi nu prea. Cifrele
nu sunt actuale pentru că sunt secrete de obicei, dar la nivelul de acum 2 ani,
SUA aveau în Europa 67.200 de militari în zeci de baze militare, din care doar
trei la noi.
În fața unor amenințări și pe undeva neseriozități
politice, Europa s-a văzut obligată să reacționeze. Încet, cu ședințe, cu
drepturi de veto, dar a făcut-o și o face. După istoricul discurs al
prim-ministrului Canadei, a urmat cel al cancelarului Germaniei, la fel de
direct. Kaja Kallas a zis și ea, direct, că Europa investește deja sume record
în Apărare, inclusiv în a proteja cerul european, finanțează Ucraina ca scut,
se rupe de gazul și petrolul rusesc în ciuda tuturor opozițiilor. Ba la
cererile absurde ale Rusiei pentru pace, UE a cerut la rândul ei, în oglindă,
retragerea trupelor ruse din Belarus, Georgia, Armenia și Moldova, retragerea
armelor nucleare din Belarus, dar și… alegeri libere în Rusia. Păi nu? Iar
cancelarul Germaniei a insistat pe faptul că războiul se va termina doar când
Rusia va fi epuizată economic. Între timp, comisarul european pentru Apărare,
Andreus Kubilius, a propus o Forță de Reacție Rapidă multinațională permanentă,
de 80-100.000 de militari, chiar dacă se ferește s-o numească Armata Europeană.
Încă. Emanuel Macron vorbește deja deschis de Umbrela Nucleară europeană, de
strategia industrială Fabricat în Europa. Strategia militară americană NATO
3.0, în care fiecare să se apere, îi va costa la final, deja se strâmbă la
strategia europeană de a produce și cumpăra de aici, deși e un protecționism
strategic pe care și ei îl folosesc! Au cedat deja conducerile bazelor din
Napoli, Norfolk și Brunssum-Olanda, deja le pare rău.
Dar să lăsăm milităria în pod. După întâlnirea
europenilor de la castelul din Belgia, s-au luat decizii și s-au trasat linii
pentru summitul european din martie. Piața unică europeană, cu companii
europene. O uniune a economiilor și a investițiilor, cu buget de 33 trilioane
euro. O integrare a ambițiilor climatice cu cele industriale. Protecționismul
strategic. Reforma pieței de energie. O uniune a piețelor de capital. Ursula
von der Leyen a primit tema de a schița o strategie pentru locuri de muncă de
calitate, un grup de lucru lucrează la eliminarea barierelor birocratice.
Aceeași Ursula bate lumea și face înțelegeri economice cu India, Canada,
America de Sud, China.
La final, cu sau fără legătură, o observație
contabilicească, pentru conspiraționiști. Ministrul proiectelor europene,
Dragoș Pâslaru, a calculat și declarat că România contribuie la bugetul UE cu
33 de eurocenți pentru fiecare euro pe care îl primim. Alt calcul
conspiraționist, al celor 10-11 miliarde date de România Ucrainei, e infirmat
tot contabilicește: 1,5 miliarde euro a fost ajutorul total dat de România în 4
ani, sub 0,4% din PIB. Din care doar 0,54 miliarde euro au fost alocări directe
în armament și cheltuieli umanitare, conform Kiel Institute for World Economy
din Germania. Adică, în ciuda bâlbelor diplomatice, aparent ne-am decis în ce
luntre stăm.
Autor:
Alexandru RUJA
Sursa:
Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu