17.02.2026 Conf. univ. dr. N. Grigorie
Lăcrița
„Dintre toate lucrurile pe care oamenii le-au creat
vreodată,
Inteligența Artificială va schimba societatea cel mai mult...
va ajuta la rezolvarea multor probleme actuale,
aducând în același timp noi provocări”. (Bill Gates)
Cuprins:
1. Cuvânt înainte
2. Dominanță Mondială prin Inteligența Artificială
3. Controlul populației și al societății în China:
„Controlul Sănătos”
4. Studiu de caz comparativ: Furtul bicicletei din
fața blocului
5. „Suveranitatea digitală” și „Colonialismul
Digital”
6. Viitorul Global: Exportul Modelului de Control
7. Concluzii: între Progres și Prăbușire
8. Etica Algoritmului față în față cu Morala
Creștină: De la Iertare la Implacabil
Bibliografie
1. Cuvânt înainte
„Inteligența Artificială
este o oglindă care reflectă valorile noastre.” (AceCloud)
Această
lucrare pornește de la premisa că omenirea se află la o răscruce istorică.
Nu mai
este vorba doar despre progres tehnologic, ci despre o redefinire a puterii și
a supraviețuirii civilizației.
Articolul
materializează un dialog analitic riguros între gândirea umană și sisteme de Inteligența
Artificială (IA) de ultimă generație, oferind o perspectivă „din interior” asupra logicii algoritmice
care a început deja să guverneze arhitectura noii ordini mondiale.
2. Dominanță Mondială prin Inteligența Artificială
„Statul care va realiza cel mai mare progres în
dezvoltarea Inteligența
Artificială
va domina lumea”. (N. Grigorie Lăcrița)
Cursa
globală pentru supremație nu este doar militară, ci multidimensională,
structurată pe trei axe:
1) Dominanța Cognitivă (viteză de
decizie),
2) Monopolul Datelor („noul
petrol”) și
3) Supremația Infrastructurii
(microcipuri și centre de date).
În acest
context, IA devine instrumentul suprem de control intern și agresiune externă.
3. Controlul populației și al societății în China:
„Controlul Sănătos”
„Sunt din ce în ce mai înclinat să
cred că ar trebui să existe o supraveghere de
reglementare, poate la nivel național și internațional, doar pentru a ne
asigura că nu facem ceva foarte prostesc. Adică, cu
inteligența artificială necontrolată, chemăm demonul.” (Elon Musk)
China
reprezintă astăzi laboratorul mondial
al autoritarismului digital.
Aici, IA
este coloana vertebrală a guvernanței, pornind de la premisa: „Decât o democrație
bolnavă, marcată de haos, nesiguranță la orice pas, criminalitate, corupție
etc.,, mai bine o viață în liniște print-un
control sănătos al societății” (N. Grigorie Lăcrița)
3.1. Arhitectura Supravegherii
Identificarea Totală: 400 de
milioane de camere recunosc instantaneu chipul și „biometria mersului”, făcând
anonimatul imposibil.
Sharp Eyes:
Cooptarea cetățenilor în monitorizarea vecinilor prin televizoare și telefoane
inteligente, transformând supravegherea într-o activitate comunitară.
3.2. Sistemul de Credit Social: Algoritmizarea Destinului
Comportamentul
cetățeanului este transformat în puncte. Scorurile decid drepturi fundamentale:
Control Financiar: IA
monitorizează plățile biometrice în timp real. Un scor mic duce la blocarea
automată a conturilor bancare sau creșterea dobânzilor la credite.
Accesul la Sănătate:
Sănătatea devine resursă de stat. IA analizează datele biologice și genetice,
condiționând locul pe listele de așteptare medicale sau tarifele asigurărilor
de stilul de viață și loialitatea socială.
Restricții de mobilitate și educație: Interdicția de a cumpăra bilete de avion, de tren etc.
și refuzul înscrierii copiilor la școli de elită pentru părinții
„indisciplinați”.
3.3. Poliția Predictivă și „Poliția Minții”
IA
identifică „comportamente neobișnuite”
înainte ca vreo lege să fie încălcată. Algoritmii de recunoaștere a emoțiilor detectează stări de agitație
în public, generând alerte. În paralel, cenzura algoritmică șterge, de pe
internet, materialele toxice pentru gândirea și pentru o viață sănătoasă a
populației, asigurând o „igienă
informațională” absolută.
4. Studiu de caz comparativ: Furtul bicicletei din fața
blocului
„În Biblie scrie: «Să nu
furi!» Dar, în 2000 de ani, această Poruncă
Divină nu s-a putut înfăptui. Inteligența
Artificială a făcut-o în câțiva ani în China și, în viitor, o va face în
întreaga lume. Inteligența Artificială a reușit
acolo unde educația morală a eșuat.”
(N. Grigorie Lăcrița)
Pentru a
înțelege diferența pragmatică dintre „o democrație bolnavă” și „un
control sănătos”, este sugestiv să analizăm un incident banal,
dar extrem de frustrant: furtul unei biciclete lăsate în fața blocului.
4.1. Scenariul European al „Insecurității democratice”:
În
prezent, în România, precum și în majoritatea statelor europene, un astfel de
furt rămâne, în marea majoritate a cazurilor, cu „autor necunoscut”. Procedura este lentă, birocratică și, în general
fără rezultate: plângere la poliție, înregistrare birocratică, resurse limitate
pentru investigare etc. Chiar dacă există camere de supraveghere, calitatea lor
este adesea precară, iar identificarea suspectului este anevoioasă. Rezultatul
este un sentiment de nedreptate și impunitate care încurajează recidiva. Statul
pare neputincios chiar și în fața micii infracționalități.
4.2. Scenariul Chinez (Ordinea chirurgicală prin IA):
În
modelul bazat pe Inteligența Artificială, deznodământul este radical diferit
datorită a trei piloni tehnologici:
4.2.1. Poliția Predictivă (Prevenția): Înainte ca hoțul să acționeze, algoritmii de analiză a
comportamentului, prin „recunoașterea
emoțiilor”, „a tiparelor de mișcare”
etc., l-ar fi putut marca deja ca fiind suspect. Dacă un individ „pândește” în fața unui bloc, face
mișcări repetitive sau manifestă o stare de agitație detectată de camere,
sistemul generează o alertă către cea mai apropiată patrulă. Hoțul este
identificat și legitimat înainte de a comite fapta.
4.2.2. Identificarea și Urmărirea Instantanee: Din momentul în care bicicleta este atinsă, sistemul Skynet
l-a identificat deja pe autor prin recunoaștere facială și biometrică (postura
corpului). Traseul său este urmărit în timp real, din cameră în cameră, pe tot
parcursul orașului, fără nicio „zonă oarbă”.
4.2.3. Sancțiunea Algoritmică Implacabilă: Chiar dacă nu este reținut fizic imediat, viața socială
a hoțului este „suspendată” digital,
precum prin:
Scorul de Credit Social scade drastic instantaneu;
Cardul bancar îi este blocat prin algoritmi financiari;
Accesul la transportul public îi este refuzat la prima barieră digitală
(metrou/autobuz).
4.3. Concluzia studiului de caz:
În
China, bicicleta este în siguranță nu pentru că toți cetățenii sunt onești, ci
pentru că „certitudinea pedepsei”
a fost automatizată. De frica „mâinii de
fier” a algoritmului care vede tot și pedepsește imediat, intenția de a
fura dispare.
Acesta
este prețul ordinii absolute:
sacrificarea totală a anonimatului în schimbul unei siguranțe stradale
garantate chirurgical.
Întrebarea
pentru fiecare cetățean onest rămâne una dureroasă: Preferăm libertatea de a
fi posibile victime la orice pas într-o democrație bolnavă sau „liniștea” de a fi protejați
permanent și în mod sigur într-o dictatură digitală totală?
Între o „libertate periculoasă” și „o siguranță garantată tehnologic”, eu prefer o societate cu „o dictatură
digitală totală”, care este o problemă până când se va realiza în fiecare
țară de către Inteligența Artificială.
5. „Suveranitatea digitală” și „Colonialismul Digital”
„Statele care vor eșua în a-și asigura o suveranitate
digitală proprie,
vor deveni simple colonii digitale”. (N. Grigorie Lăcrița)
Asistăm
la o mutație geopolitică: trecerea de la „colonialismul teritorial” la „colonialismul
digital”. Giganții tehnologici (Microsoft, Google, NVIDIA, Meta) au
devenit actori cvasi-statali care dictează politici publice.
Fără
infrastructură proprie, națiunile pierd capacitatea de a-și controla și de a-și
impozita eficient economia și de a asigura securitatea cetățenilor, devenind
spectatori pasivi la propria administrare și la modul în care i se secătuiesc
bogățiile.
6. Viitorul Global: Exportul Modelului de Control
„Viitorul aparține celor care înțeleg inteligența
artificială și îi îmbrățișează puterea.”
(Satya Nadella, CEO Microsoft)
Modelul
chinez nu mai este o excepție, ci un produs de export prin „Drumul Mătăsii Digitale”.
Peste 80
de țări au achiziționat deja infrastructura de supraveghere chineză.
Interesul
este global deoarece IA rezolvă problemele democrațiilor ineficiente:
1. Eradicarea Criminalității: Siguranța stradală devine absolută prin identificare
instantanee.
2. Eliminarea Corupției: IA procesează servicii publice matematic, eliminând
funcționarul coruptibil.
3. Disciplina Socială: Ordinea
socială, personală și respectul civic sunt garantate de frica sancțiunii
algoritmice imediate.
Datorită
faptului că algoritmii 1) sunt peste tot, 2) văd, aud și înregistrează orice și
permanent, 3) sancționează prompt orice abatere, viața socială și personală se
desfășoară în deplină ordine și corectitudine, precum: relația cu ceilalți în
spațiul public; comportamentul individului în mediul său privat (ce face, ce
consumă, ce citește, cum își gestionează timpul etc.); relația de subordonare
și loialitate față de stat etc.
7. Concluzii: între Progres și Prăbușire
„Succesul
în crearea unei AI eficiente ar putea fi cel
mai mare eveniment din istoria civilizației noastre. Sau cel mai rău. Pur și simplu nu știm. Deci, nu putem
ști dacă vom fi
ajutați la infinit de AI, sau
ignorați de ea și dați la o parte, sau, eventual, distruși de ea.” (Stephen Hawking)
Viitorul
omenirii tinde către o convergență tehnocratică.
Indiferent
de regimul politic, statul modern devine o platformă digitală.
Diferența
dintre Est și Vest nu va mai fi făcută de „ideologie”,
ci de „Inteligența Artificială”, care va fi peste tot și care va fi
foarte diferită prin „succesele sale”,
prin care se vor diferenția țările și popoarele în noua ierarhie mondială.
Inteligența
Artificială va fi adevărata unitate de măsură a puterii de stat, a ordinii
sociale și a bunăstării oamenilor:
1. IA ca motor, nu doar ca instrument: aceasta devine noua „ideologie”
practică. Nu mai contează ce promite un politician la tribună, ci ce poate face
algoritmul în realitate.
2. „Succesele” ca element de
diferențiere: Țările nu se vor mai mândri cu „libertatea”, cu „istoria”, cu democrația lor, ci cu eficiența sistemelor lor de IA.
O țară va fi considerată „superioară”
dacă Inteligența Artificială a sa reușește o ordine socială mai perfectă, o
economie mai predictibilă, o siguranță stradală mai mare etc.
3. Competiția prin performanță: Va exista o ierarhie mondială bazată pe „scoruri de succes tehnologic”.
4. Mâna de fier din spatele
algoritmului neutru: Succesul în
aplicarea Inteligenței Artificiale depinde, în ultimă instanță, de caracterul
moral al celor care gestionează „butonul de
control”.
„Inteligența Artificială nu
ne va putea omorî, așa cum un simplu topor nu
o poate face. O persoană care îl folosește, o poate
face.” (N. Grigorie Lăcrița)
După cum
decurge mersul vieții planetare, observăm o tendință îngrijorătoare: cei mai mulți
dintre marii conducători ai lumii nu par dispuși să sacrifice interesele
globaliste în favoarea unei armonii reale la nivel planetar.
Pentru
acești actori, IA nu este un mijloc de a emancipa omul, ci un instrument de a-l
monitoriza și de a-l integra forțat într-un sistem global de interese
financiare și politice. Se observă tot mai clar că liderii lumii nu folosesc
Inteligența Artificială pentru a crea o lume a bunăstării sociale globale, ci
ca un puternic instrument pentru a șterge identitățile naționale în
favoarea unui control centralizat.
Marea
provocare a secolului XXI nu va fi doar dezvoltarea tehnologiei, ci lupta
pentru stăpânirea algoritmului.
Chiar
dacă IA este neutră, „mâna” care o stăpânește o folosește după propriul
arbitru, transformând-o dintr-un administrator al bunăstării într-un gardian
digital al unei noi forme de sclavie globală.
În
final, Inteligența Artificială rămâne un potențial pericol pentru omenire atâta
timp cât este utilizată pentru a uniformiza lumea prin forță tehnologică,
ignorând sufletul, identitatea națională și libertatea popoarelor.
8. Etica Algoritmului față în față cu Morala
Creștină:
De la Iertare la Implacabil
„Dumnezeu i-a dat omului Libertatea de a greși și
posibilitatea de a se căi.
Inteligența Artificială îi ia Libertatea de a greși, dar îi anulează și șansa de a fi iertat;
ea nu cunoaște păcatul, ci doar eroarea de sistem.” (N.
Grigorie Lăcrița)
În
această etapă a civilizației, asistăm la o ciocnire între două sisteme de
valori fundamentale:
8.1. Morala Creștină și Liberul Arbitru: Timp de două milenii, civilizația s-a bazat pe
responsabilitatea individuală. Porunca „Să nu furi”
se adresează conștiinței. Omul este liber să aleagă binele sau răul, iar
ordinea socială se baza pe educație și pedeapsă post-factum. Acest sistem
„permite” greșeala, dar oferă și șansa reabilitării prin căință.
8.2. Etica Algoritmică (= Religia Datelor): Inteligența
Artificială nu operează cu concepte precum „păcat” sau „iertare”, ci cu „eficiență” și „probabilitate”. În dictatura digitală, nu mai
există liber arbitru, deoarece fapta rea este fie prevenită (prin blocarea intenției), fie pedepsită instantaneu prin „moartea digitală” – acea excludere
socială totală care transformă individul într-o fantomă a sistemului.
8.3. Judecătorul Uman față în față cu„ Judecătorul
Artificial: În timp ce un judecător uman poate
înțelege contextul, disperarea sau circumstanțele atenuante, IA aplică
sancțiunea chirurgical. Dacă scorul de credit social scade sub pragul critic, „ușile” societății se închid automat.
Concluzia: Trecerea de la morală la algoritm
înseamnă trecerea de la „o lume a valorilor”, unde omul se luptă cu propriile slăbiciuni, la „o lume a procedurilor”, unde omul este forțat să fie „corect”
de teama excluderii digitale. Este, în esență, victoria disciplinei tehnologice
asupra spiritului uman liber, dar vulnerabil.
Bibliografie
Parlamentul
European. Regulamentul
(UE) 2024/1689 (EU AI Act).
NIST (SUA). Cyber AI
Profile, Update februarie 2026.
Lee, Kai-Fu. AI Superpowers:
China, Silicon Valley, and the New World Order, 2025.
Notă metodologică: Consultarea directă a sistemelor
de IA Claude și GPT-4o la nivelul lunii februarie 2026.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu