În urmă cu câteva zile, mă aflam în exercițiul
funcțiunii prin parohie. Ca să ajung repede la
biserică de la o pomană, iau un taxi. Amabil, șoferul
se bagă în vorbă cu mine pe o temă meteorologică. Pe nevăzute, ajungem la
biserică. Dau să plătesc și constat că nu pusese
ceasul. În fine, îi plătesc sumă cerută și
înainte să cobor îi zic:
– Domnu șofer,
luați și plasa
asta cu mâncare.
– De ce?
– Ca să mâncați
și
dumneavoastră ce mănâncă popa.
Uimit, omul nu a vrut să primească, în prima
fază, crezând că este o glumă. Săracu, s- o fi gândit că nu este posibil ca să
de-a popa de la el. Eu continui:
– Domnu’, nu vreți
să mâncați ce mănâncă popa?! Bine, o să o mănânc eu.
Șoferul, zâmbind îmi zice:
– Nu, nu, părinte, o iau. Bogda’ proaste. Săru
mâna.
– Așa vezi! Să
mâncați cu poftă. O zi bună.
Sebastian Cătălin Hogea, preot păcătos
P. S. Acum, între noi fie vorba, omul s- o fi
gândit că plasa e plină de cotoaie, dar cum era zi de post, nu avea decât doi
colăcei aproape calzi, o casoletă mică de iahnie de fasole, un păhărel de
plastic super mic de colivă, un baton de rahat și
trei măsline.
Bune pe vremurile astea.