Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este
prăznuită pe 29 august, zi în care credincioşii postesc, ca să nu se asemene cu
Irod, cel care, din cauza ospăţului fără măsură, a cerut că Salomeea să-i
danseze şi drept răsplată i-a oferit, la cererea ei, capul Sfântului Ioan
Botezătorul.
Tradiţii, obiceiuri şi superstiţii
Tăierea
capului Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare cu semnificaţie
escatologică, precum sunt şi Schimbarea la Faţă a Domnului şi Adormirea Maicii
Domnului. Prin Schimbarea la Faţă ni se descoperă chipul pe care îl va avea
omul unit cu Hristos – chip de slavă, iar prin Adormirea Maicii Domnului se
arată că acela care L-a purtat pe Hristos se mută de la stricăciune la
nestricăciune, în vreme ce prin această sărbătoare ni se revelează că toţi cei
care nu au fost străini de pocăinţa prorocită de Sfântul Ioan Botezătorul vor
ajunge în Rai.
Din acest
motiv, Sfinţii Părinţi au rânduit astfel: Cele trei sărbători să fie prăznuite
în luna august, ultima lună din anul bisericesc, drept semn că acest chip al
lumii va trece, că cer nou şi pământ nou vor fi, după cum citim în Apocalipsa,
capitolul 21.
Fiind cunoscut pentru sfintenia vietii lui, severitatea
exercitiilor fizice si spirituale si lupta apriga pentru dreptate, Sfantul Ioan
Botezatorul a mai fost denumit "inger omenesc" si este cea mai
cinstita personalitate a Vechiului Testament. In aceasta zi, pentru a-ti
mentine sanatatea atat mentala, cat si fizica, este bine sa nu consumi fructe
care au forma rotunda si care duc cu gandul la capul profetului.
In traditia populara s-a pastrat obiceiul ca in aceasta zi sa
nu se taie nimic cu cutitul si toate alimentele sa fie rupte cu mana.
Tot in aceasta zi de sarbatoare este interzis sa bei vin
rosu, deoarece reprezinta sangele Botezatorului sau sa mananci varza, intrucat
se spunea ca Sfantului Ioan i-a fost taiat capul de sapte ori pe o varza si de
fiecare data el a revenit la viata.
Traditia spune ca in ziua de 29 august, numita si Crucea
Mica, crestinii trebuie sa tina post negru sau aspru (in care sunt permisi doar
struguri si apa) pentru iertarea pacatelor.
In ziua sarbatoririi taierii capului Sfantului Ioan
Botezatorul se spune ca incepe si frigul toamnei, asa cum fiecare om este
cuprins de frisoane cand afla modul in care a fost ucis Sfantul Ioan.
In ziua Taierii Capului lui Ioan Botezatorul se crede ca nu
e bine sa aiba loc petreceri sau alte manifestari de acest gen, fiind
considerata o sarbatoare de meditatie si de indreptare a greselilor.
Tot pe data de 29 august exista superstitia ca nu este bine
sa dai cu matura, deoarece zgomotul facut de aceasta ii deranjeaza pe cei
morti. In schimb, spiritele celor trecuti in nefiinta pot fi imbunate daca dai
de pomana saracilor.
Sfântul Ioan Botezătorul
Sfântul
Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia.
Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Naşterea prorocului
Ioan s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus. Naşterea sa a fost
vestită de îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu.
Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne
mut până la punerea numelui fiului său.
Există o
lungă perioadă din viaţă Sfântului Ioan Botezătorul despre care nu avem
informaţii. Cunoaştem că s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă de aspre
nevoinţe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice.
Rolul lui Ioan nu a fost doar acela de a pregăti poporul pentru venirea lui
Hristos, ci şi acela de a-L descoperi lumii pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu.
Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul
Din
Evanghelie cunoaştem că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de
naştere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În
acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelul lui Irod de la Maherus.
Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era
soţia fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea,
fiica ei, care dansase şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod, să ceară de
la acesta capul Botezatorului drept răsplată.
Capul
Sfântului Ioan a avut, după tradiţia Bisericii, o istorie aparte. El a fost de
trei ori pierdut şi de trei ori aflat. Prima şi a două aflare a capului sunt sărbătorite
pe 24 februarie, iar a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul este
prăznuită pe 25 mai.
Potrivit
tradiţiei, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat
capul Sfântului Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei şi l-a îngropat la
Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut.
După un
timp, un proprietar bogat şi slăvit a crezut în Hristos, şi lepădând poziţia
socială şi toată deşertăciunea acestei lumi, s-a făcut monah, luându-şi numele
de Inochentie. Cât timp a fost monah, el a sălăşluit chiar la locul unde se
afla îngropat capul Botezatorului Ioan. Dorind să-şi zidească o chilie şi o
bisericuţă, el a săpat adânc şi a descoperit un vas de pământ în care se află
un cap. Prin descoperire dumnezeiască a aflat că este al lui Ioan Botezătorul.
Când s-a apropiat însă de trecerea la cele veşnice, spre a nu fi găsit şi
pângărit de păgânii ce se înmulţiseră în zonă, el l-a luat şi l-a ascuns din
nou în pământ, în acelaşi loc.
Capul
Sfântului Ioan Botezătorul a fost prezent aici până în vremea Sfinţilor
Împăraţi Constantin şi Elena, când Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat la doi
călugări şi le-a poruncit să dezgroape cinstitul său cap. Aceasta e socotită
cea dintâi aflare a sfântului cap.
În vreme ce
călugării călătoreau cu capul sfântului într-un sac, au întâlnit un olar şi
i-au dat acestuia să ducă sacul. Din cauza lenevirii lor, Sfântul Ioan i-a
cerut olarului să fugă de cei doi călugări. Ajuns acasă, olarul s-a bucurat de
multe binefaceri datorită prezenţei capului prorocului. Când şi-a simţit
sfârşitul, olarul a pus capul sfântului într-o raclă şi l-a dăruit surorii
sale. Racla va ajunge în grijă lui Eustaţiu, un monah arian, care locuia într-o
peşteră. Multe minuni se vor petrece în această peşteră. Din nefericire,
Eustaţiu spunea că datorită puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii
neştiind ce ascunde în peştera sa. După un timp, Eustaţiu, ştiind că va fi
trimis în exil, îngroapă capul Sfântului Ioan Botezătorul.
Peştera va
fi locuită de nişte monahi credincioşi, care vor ridica în apropierea ei o
mănăstire. În anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul acelei mănăstiri, a
văzut un foc mare la peştera de lângă oraşul Emesa, în timpul cântării
psalmilor. Aşa a aflat în chip minunat capul sfântului. Această este socotită a
două aflare a cinstitului cap al Botezatorului.
În timpul
luptei împotriva sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la
Comane, de unde a fost adus în Constantinopol, de către Sfântul Ignatie (860),
în vremea împăratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia şi cea din urmă
aflare a cinstitului cap, scrie crestinortodox.ro.
