lui ION BULACU
Tu, draga mea, să ştii că n-ai murit,
Soţie,
mamă, eşti cu noi mereu
Şi numai noi ştim cât mult ne-am iubit
Şi o mai ştie sigur Dumnezeu.
Acum eşti sus cu suflet între îngeri,
Eu îţi am trupul în al nost cavou
Şi inimă, nu ai de ce să sângeri,
Că între noi rămâne un ecou.
Ca mâine voi fi iarăşi lângă tine
Şi ne-om zâmbi
şi iarăşi ne-om iubi,
Dar până-atunci e bine dacă-i bine,
Ce mai e de
zidit eu voi zidi.
Nu am putut
să-ţi spun la
revedere,
Lui Dumnezeu nu am nimic să-i cer,
Dorul de
tine-i singura avere,
Când
te-am condus, iubito, pân` la cer.
CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ
6 iunie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu