″Ţăranii cred că Moş Ajun a fost baci în slujbă la Moş
Crăciun, stăpânul de oi în staulul căruia Maica Domnului a născut pe Isus
Mântuitorul. În ziua de Ajun copiii şi maturii umblă cu colindatul (colindişul,
colindiţele). Dimineaţa şi ziua colindă copiii, iar noaptea maturii. Gazdele le
dau “colindiţe”: covrigi, nuci, mere, colăcei, o cană cu vin. În ziua de Ajun
este bine să ajunezi ca să ai sănătate şi noroc în anul care urmează”, scrie
Vlad Manoliu în “Sărbători româneşti”, citat de News.ro.
În afara colindelor din Ajunul Crăciunului mai sunt
cântările de dimineaţă numite şi “zori”. Aceste colinde sunt răsplătite cu
daruri şi bani.
“De la Naşterea lui Iisus Hristos, ca eveniment biblic, la
sărbătorile populare legate de această naştere este acelaşi drum ca acela de la
dogmă la poveştile calde şi pline de imaginaţie născocite de un popor blând
care leagă Naşterea Mântuitorului de bucuria zilei ce creşte aducând lumină şi
anunţând sfârşitul gerurilor”, potrivit lui Vlad Manoliu în acelaşi volum.
“Românii au zeci de poveşti despre Crăciun. În toate este
vorba despre Fecioara Maria, alungată în drum şi prigonită, găsindu-şi loc
pentru naşterea Fiului Său într-un staul al lui Moş Crăciun. Soţia acestuia
(Baba Iova, Crăciuneasa) o asistă la naştere şi din această cauză este
pedepsită de soţul ei prin tăierea mâinilor de la coate. Se spune că Maica
Domnului i-a dat în schimb mâini de aur cu care să-i învelească pruncul. Văzând
mâinile de aur ale Crăciunesei, Moş Crăciun înţelege minunea Naşterii
Mântuitorului şi o acceptă. În majoritatea poveştilor se vorbeşte de boii
blânzi, binecuvântaţi de Fecioară să mănânce puţin şi să fie sătui, şi de caii
care au îndrăznit să mănânce fânul de pe trupul gol al Copilului Sfânt, fiind
blestemaţi să nu se sature niciodată şi să aibă carnea tare şi aţoasă. În unele
poveşti se spune că primul animal care a vestit Sfânta Naştere a fost o
broască. Maica Domnului a binecuvântat-o să vestească întotdeauna ploile şi să
trăiască cu trupul veşnic. De aceea trupul de broască moartă nu face niciodată
viermi, ci se usucă şi se „pomăieşte”. Dacă omori o broască se mânie Dumnezeu
şi îţi mor vitele, iar anul aduce ploi şi inundaţii”.
Crăciunului îi sunt
asociate tradiţii şi ritualuri dintre cele mai diverse.
Sărbătoarea Naşterii lui Iisus Hristos există din secolul al
III-lea în lumea creştină. În realitate, primele sărbători de Crăciun se
derulau nu doar pe parcursul unei zile, ci timp de mai multe zile, într-o
perioadă care începea din luna noiembrie şi dura până în ianuarie.
Alegerea acestei perioade a ţinut de o strategie a
Bisericii, care a permis dispariţia vechilor obiceiuri şi tradiţii păgâne, care
au fost înlocuite cu una dintre cele mai importante sărbători ale
creştinătăţii: naşterea Domnului.
Sursa: News.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu