Ion Cristoiu: “Să punem capăt schizofreniei care durează de 28 de ani: comemorarea unei Lovituri de stat sub porecla de Revoluţie!”

Încă din 22 decembrie 1989, mai precis din după-amiaza acestei zile, cînd apariția lui Ion Iliescu la TVR cu un discurs de tip perestroikist, prin care s-a străduit să delimiteze între Nicolae Ceaușescu și comunism, fostul secretar general al PCR fiind acuzat de întinarea idealurilor comunismului, mi-a confirmat ipoteza că asistam la o Lovitură de stat pusă la cale de Moscova și acceptată de Occident, în urma negustoriei de la Malta, am studiat Momentul decembrie 1989 și am scris zeci de eseuri drept răspunsuri la întrebările ridicate de prestația diferitelor personalități din vremea respectivă – de la Nicolae Ceaușescu pînă la Ion Iliescu și poziția adoptată de diferite instituții – de la PCR pînă la Armată.

 Tot ceea ce am întreprins a stat sub semnul credinței – împărtășite și în cazul altor momente cruciale din Istoria Patriei – de la Campania din Est pînă la abolirea Monarhiei – că Istoria nu poate fi judecată penal. Prin urmare, deși am dovedit că Fenomenul Terorist a fost opera Armatei cu știința lui Ion Iliescu și am arătat interesele, numeroase, rezolvate prin această Diversiune sîngeroasă, am avut și am mari reticențe față de anchetarea penală a lui Ion Iliescu și a cîtorva dintre colaboratorii săi. Nu numai pentru că nu există nici o dovadă despre implicarea directă a lui Ion Iliescu în Fenomenul terorist – ceea ce face acum Parchetul lui Augustin Lazăr e o acuzație pe bază de deducție, în stilul celor prin care Binomul SRI-DNA a trimis oameni nevinovați la pușcărie doar prin raționamentul Nu se poate să nu…, dar și pentru că nici o anchetă penală nu poate descoperi Adevărul despre un eveniment istoric, deoarece în acesta caz singura care poate ancheta e Istoria.

Zilele acestea în România s-a marcat prin numeroase manifestări publice Revoluția din decembrie 1989.

Dar tot zilele acestea, Parchetul militar a dat publicității un Comunicat potrivit căruia a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva lui Ion Iliescu în ceea ce documentul numește Dosarul Revoluției. Faptele pentru care Ion Iliescu și alți cîțiva colaboratori de ai săi sînt anchetați penal au fost puse sub semnul crimelor împotriva umanității. Pînă la proba contrară, cel care a făcut Revoluția din decembrie 1989 e Ion Iliescu. Eu am fost încă din februarie 1990 împotriva termenului de Revoluție, folosindu-l mereu pe cel de Lovitură de stat. De 29 de ani autoritățile de la cel mai înalt nivel folosesc pentru a desemna acțiunile dedicate evenimentelor din decembrie 1989 termenul de Revoluție. Păi dacă a fost Revoluție, cine a condus-o? Pricep din cultivarea intensă, peste marginile bunului simț, a mai noului protejat al lui Klaus Iohannis, Teodor Mărieș, de către Divizia Presă a SRI în frunte cu Realitatea TV că Revoluția a fost făcută de Teodor Mărieş. A fost făcută de Teodor Mărieș, și Ion Iliescu i-a furat-o. Numai că în loc să se adreseze unei instanțe de contencios administrativ, Teodor Mărieș s-a adresat Parchetului Militar, și Parchetul Militar l-a declarat pe Ion Iliescu criminal al omenirii și nu Revoluționarul din decembrie 1989, în timp ce Teodor Mărieș a devenit Făuritorul Revoluției.

Comemorarea unei Revoluții al cărei Personaj principal e declarat criminal pentru ceea ce a făcut în timpul Revoluției nu e singura schizofrenie din aceste zile.

TeFeLiștii, care l-au adus de acasă și pe Mihail Șora, pe post de Girafă, au regizat în Piața Palatului Regal un spectacol în cadrul căruia a jucat și Oana Pelea, această Lica Gheorghiu a lui Taică-său, la fel de mediocru ca și în spectacolele jucate înainte de a ieși la pensie. Spectacolul, banală imitare a celui din Piața Lublianka de la Moscova dedicate Victimelor Marii Terori Staliniste, a constat în citirea a 1116 nume ale celor care „au murit pentru libertate, au murit pentru DREPTATE și pentru LIBERTATE”. Eu înțeleg că TeFeLiștii n-au timp să citească altceva decît SMS-uri. Dacă ar fi citit fie și de pe Wikipedia, ar fi aflat că în decembrie 1989 numărul celor care au căzut pînă la fuga lui Nicolae Ceaușescu a fost doar de 159. Despre aceștia se poate spune că au murit pentru dreptate și libertate. Ceilalți au murit în timpul Fenomenului terorist, despre care Parchetul Militar spune în Comunicat că e responsabil Ion Iliescu. Cu toată stima pentru familiile îndoliate și cu toată pioșenia pentru niște oameni morți, ei n-au căzut luptînd pentru libertate și dreptate. Ei au murit pur și simplu ca victime ale unei Diversiuni. Îi putem numi victime, dar în nici un caz eroi. Ion Iliescu a susținut din 1990 încoace că Teroriștii au fost oameni ai lui Ceaușescu ieșiți din canale și ucigînd oameni pentru a-l aduce pe Nicolae Ceaușescu înapoi, în funcția de conducător. Potrivit acestei teorii, cei morți după 22 decembrie 1989 au fost eroi care s-au jertfit în lupta împotriva Teroriștilor. Documentul Parchetului militar ne spune însă că Teroriștii au fost o Diversiune a lui Ion Iliescu și nu un pericol real de revenire a Dictatorului.

Așadar, pentru ca schizofrenia tipic românească de anul acesta să nu se mai repete și la anul, trebuie să ne decidem din punct de vedere oficial cea a fost în decembrie 1989:

Revoluție sau Lovitură de stat.

Nu de alta, dar se poate comemora și o Lovitură de stat, chiar dacă sună mai puțin pompos decît Revoluție.

Autor: Ion Cristoiu