Minutul de poezie - Mircea Dorin Istrate

UN  PLÂNSET  DE COPIL

Când plânge un copil, o lumea piere

Și universul tot mi se-ntristează

Când boabele de lacrimi scânteiază

În ochii lui, iertare când își cere.

Un plânset de copil amarnic doare

Și-ți face ziua grea, întunecă,

N-ați înțeles că vina-i motivată

De prea puținii ani pe care-i are?

Nu-l pedepsiți atuncea când greșește,

Că de-aia e copil, ca să învețe,

Din ce îi dați, voi ceia mari, povețe,

Să se deștepte cât în ani va crește.

Și voi  ați fost ca el cândva, odată

Și ați greșit de-atâtea mii de ori,

Uitat-ați oare c-ați făcut erori

Cu mintea voastră de atunci, necoaptă?!

Lăsați-i lumea lui îmbucurată,

Să-nvețe cele bune din greșeli,

Să-și umple timpu-n râs și-n zbenguieli,

Că cela timp îl are doar odată.

Va fi destul cât viața îi va cere

Să fie sub opreliști mai mereu,

Să facă cum vor alții, chiar de-i greu

Și înrobit să fie cu-a lui vrere.

                     *

Când plânge un copil, o lumea piere

Și universul tot mi se-ntristează

Când boabele de lacrimii scânteiază

În ochii lui, iertare când își cere.

07.12.2018