miercuri, 5 februarie 2020
Medalion poetic - Gabriel Dinu
AM SĂ TE CAUT
Nu ne mai văzusem
şi ne cunoaştem aproape perfect.
Ah în istoria asta contemporană
ce dor mi se face de Einstein.
Am să te caut şi
de pe acum mă gândesc la Regele Soare.
SPUNE
Întinde-mi mâna şi glasul
şi spune-mi cine urmează să moară
sau cine
va gusta din clipa vieţii tăcând.
DE ZIUA MEA
Rămân acelaşi om care crede
deopotrivă în privighetoare
şi în cucuvea.
Dar care nu aderă la nici una.
POEZIA
Poezia dacă o scrii te transformă
în lacrimi scrise.
Dar dacă încetezi s-o mai scrii
devii lacrimi nerostite, multe lacrimi.
MI-E DOR
Mi-e dor de toţi necunoscuţii, cunoscuţii
de pe lume,
de oamenii din şapte vieţi.
De toţi mi-e dor.
MOARTEA
Vine şi moartea.
Ca o greşeală, aproape.
Singura greşeală permisă.
DESTIN
Cineva ne mângâie
Dându-ne câte o palmă
Şi acel cineva
Se numeşte destin.
ORFAN
De când mă ştiu
mi-am căutat generaţia.
Într-un târziu
am găsit-o:
idioată şi confuză.
ONIRISM
Murise moartea.
Visasei de fapt
şi credeai,
şi credeai
că eşti
veşnic.
REAL
Şi nebunii fac parte din real.
Asemeni nouă dorm,
visează, mănâncă şi se roagă.
Doar atunci când
nu-s luaţi în seamă
au curajul suprem
şi urlă pe stradă.
ACOLO
Acolo e de fapt aici
când tremură seninul
sub ceaţa groasă.
Atunci e de fapt acum
deşi poate te gândeşti la ieri.
Lumea de fapt nu e lume,
e doar improvizaţie
improvizată.
(Poezii din volumul "Câinile cu ochi albaştri", Editura "eCreator" Baia Mare, 2019)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu