Poeme de Garofiţa Jianu

113. Când visele prind aripi Nu mă pedepsi, iubire, lăsă-mi patima și focul Dacă viața-i o ruletă, vreau, să îmi încerc norocul Nu ascunde în tăcere, ce-ți doresti, că e păcat Nu există compromisuri, când iubești cu-adevărat ! Am simțit în tine vraja, ai iubit cu drag femeia Nu-mi cere să mă prefac, ți-am văzut în ochi scânteia! Printre sărutări și patimi mi-ai șoptit că-ți aparțin Iar acum, în toiul nopții, am pe buze doar venin! Cum să uit iubirea noastră, încercare nu există! Am pe piele gura ta și parfumul ce-ți persistă. Sunt marcată de iubirea unui om, cum altu nu-i, Am știut din prima clipă, că-s a lui și doar a lui! Știu că va sosi și clipa când o ușă vei deschide, Și cu dragoste-n privire, toată patima-mi vei prinde Să îmi strângi în brațe trupul, ars de timpul ce-a trecut Să mă lepăd de tristețe și s-o luam de la-nceput

118 . Te iubesc ! N-am nevoie de răspunsuri întrebările-s cuvinte Te iubesc acum și poate, mult mai mult, ca înainte Ești aici, la mine-n suflet, dragostea de început N-ai să mă convingi o clipă, că a fost și a trecut! Vrei să uit, bărbatul care, din priviri mă adora Și în clipe de iubire îmi șoptea : frumoasa mea ! Mă ține-ai cu drag în brațe, clipe tandre, dor tăcut... Și te-am auzit iubite : Eu te iubesc mult mai mult ! Te iubesc așa cum ești, n-aș schimba nimic, la tine! Ai atâta dor de viață, simt atâta pasiune ... Lăsă-mă să te ating, îmi e dor de tot și doare ! Vino iar, iubirea mea, picură-mi în suflet soare!

Sunt femeie-ndrăgostită Sunt femeie-ndrăgostită și-ți voi sta mereu în cale Nu mă vor opri o clipă toate nu-urile tale Sunt femeia care crede, în ce simte și-n magie Nu-n cuvinte aruncate într-o clipă de mânie. Știu c-ai cunoscut iubire sub aspecte diferite Însă ce-ai trezit în mine, m-a lăsat, fără cuvinte! Cum să poți, să stăpânești, flacara ce arde-n tine? Ce voința, ce putere, dragostea în frâu îți ține? Adevărul mi-e ca ploaia spală-n vreme orice minciună Nici la ziua judecați, dragostea no să-mi apună! Nu îmi preschimba iubirea intr-un rug pe eșafod Te conjur cu a mea viața și-ți dau inima zalog! 24 . 01. 2018

Oameni degeaba Vrei să știi gustul durerii?Uită-te în ochii mei! Ai grijă la întuneric, stau de strajă farisei! Vezi săgețile-otrăvite-n pizma care îi ucide? Nu-mi simți trupul, răstignit, printre sute de cuvinte ? Să se bucure în pace! Lor le place plânsul meu ! Lacrima cea mai amară li se pare curcubeu! Nu mai căutați defecte, la un muritor, de rând Visele se sting în suflet, o s-aflați și voi curând! Nu sunt eu cea potrivită, să-i vorbesc lui Dumnezeu Numai cerul va decide, rostul, din firescul...eu! Dacă are greutate în balanță, suflet...cer, Voi șopti cu bucurie: Nu-mi doresc decât să sper! 26.01.2020

Suflet zdrobit Mi te-a smuls din brațe soarta, și-acum râde nentrerupt Știe plânsul meu în noapte, patimă ce n-a trecut. Zborul dorului mă poartă, spre ce-a fost, și nu mai e De ce m-ai privit, iubite, dacă nu-mi ești dragoste ? M-ai făcut să simt pustiul și nevoia ce mă seacă Și apoi nepăsător îmi șoptești că o să-mi treacă ? M-ai purtat pe culmi de suflet, printre florile de mai Dacă m-ai avut în suflet, de ce dragoste nu-mi dai ? Cum să cred c-a fost minciună, sufletele ce cântau Cum să cred c-a fost doar zgomot, buzele ce se uneau Cum să poruncesc iubirii să te uite-n flori pe ram Când trăiești la mine-n suflet, chiar și-n moarte-am să te am ! Nu te mai uita în urmă, să-mi vezi sufletul zdrobit Nici măcar dezamăgirea, ce iubirea mi-a umbrit Să nu simți nicicând durerea, viselor ce mi-ai ucis Uită-mă,să cerni uitare, vorbelor ce ai promis ! Pentru că dragostea adevărată, oferă, nu cere Iartă, nu ceartă! 28.01 2018

Dor din dor Replică la poezia ,,Dor din dor ,, Autor Pulbere Cornel Cui să spun, mi-e dor de tine, dacă vocea mea e mută? Cui să cer o-îmbrățișare, când durerea, mă-nspăimântă? Dor cu dor mă strâng în brațe, clipele ce le-am trăit O grădină cu speranțe, care nu au înflorit...! Știi cum e să-ți plouă zilnic, să nu simți că te-a udat ? Știi cum e să uiți de tine, să te anulezi treptat? Inima să îți înghețe, de durere pic cu pic Să te risipești prin viață, fără să-ți doreşti nimic ? Am privit spre mare o-vreme, trebuia să înțeleg De ce te-am ales pe tine și misterul să-l dezleg Lupta mea a fost cumplită și iar dorul m-a învins Dragostea mea, pentru tine, este cerul necuprins! Azi sunt învelită-n soare, dorul mă privește dulce ! Lacrimilor și durerii amândoi le punem cruce Așteptarea a dat roade, în sfârșit ai înțeles Când iubirea te alege, fericit e cel ales!