Poezii şi catrene propuse de Nelu DANCI din Plopiş, Maramureş

 

LA BRAȘOV AM FOST PLECAT ...

 

La Brașov am fost plecat,

Tare mult m-am bucurat,

Într-o Tabără literară,

Cu oameni din întreaga țară.

 

Aici, o doamnă aleasă,

Ne-a poftit pe toți la masă,

E frumoasă bat-o vina,

Se numește Florentina.

 

Și știe frumos cânta,

De-ți tresare inima,

Te ridică de la masă,

Cu a ei voce frumoasă.

 

Eu nu știu ce mă făceam,

Dacă singurel eram,

Am fost cu un prieten bun,

Amu-i musai să vă spun.

 

Am fost cu Vasile Bele,

Ce mă scoate din belele

Și cunoaște multă lume,

Căci e staroste. Pe bune!

 

Scriitor, poet vestit,

Cum mai rar am întâlnit,

Nici ca doamna Florentina,

Nu găsești, cât este lumea!

 

Din scris acum mă opresc,

Nu vreau să vă plictisesc,

Vă doresc multă sănătate,

De mulți bani să aveți parte.

 

 

RELATARE ... ÎN VERSURI

 

Azi, vă spun o relatare,

Pentru prieteni de valoare,

Care scriu o poezie,

Despre Ana sau Mărie.

 

Nu contează de rimează,

E bine că se distrează,

Cu cuvinte încâlcite,

De unii poeți iubite.

 

Ce sunt publicați, fârtate,

În publicații, pe sate,

De valoare ne spun ei,

Parcă nimeni nu-i ca ei!

 

Dar eu zic pe cele drepte,

Dânșii sunt doar o poveste,

Pentru babele din sat,

Care i-au și promovat.

 

Nu de oameni de cultură

Și cu multă-nvățătură,

Doar de unii ca și ei,

Ne-școliți, ca vai de ei!

 

 

ÎN NOAPTE GREIERUL CÂNTĂ

 

În noapte greieru' cântă,

Cu al lui glas de poveste,

Iar furnica se încântă

Și cu drag ea îi șoptește.

 

Lasă prietene cântatu'

Și vino de mă ajută,

De nu o să vină altu'

Până nu-i câmpia udă?

 

Tu tot cânți și mă încânți,

Cu al tău glas fermecat,

Nu vezi că nu ai nici dinți

Și nimic nu ai lucrat?

 

A veni iarna geroasă

Și nimic n-ai adunat,

Nu ai ce pune pe masă,

Nu vei trăi din cântat.

 

Așa sunt și printre noi,

Una într-una se distrează,

Plini de necaz și nevoi,

Nici nu știu ce mai contează.

 

CER SENIN ȘI PLIN DE STELE

 

Cer senin și plin de stele

Și o noapte ca de vis,

Sunt ochii mândruței mele,

Ce să pierd, parcă,-n abis.

 

Gânduri multe mă frământă,

Dacă eu nu pot să dorm,

Mă gândesc la a mea mândră,

Orice fac tot nu am somn.

 

Dar voi merge la potică,

Mâine când s-a lumina,

Să-mi spună că n-am nimn'ică,

Ori, poate îmi dă ceva.

 

Și-apoi noaptea care vine,

Poate o să dorm și eu,

Fără mândra de mi-e bine,

Singur, în pătucul meu.

 

Gânduri eu să n-am șohan,

Mai bine un vis frumos.

Cerul ce în gând îl am,

Cu stele multe, luminos.