Tinerețea fără bătrânețe a dictonului latin
Panem et circenses (Pâine și circ)
Oricine
are un dram de cultură știe că celebra expresie Panem et circenses îi aparține poetului roman Juvenal (sec.I-sec.II
e.n.), care s-a născut și a trăit în perioada dinastiei iulio-claudiene, deci
cunoștea foarte bine starea de lucruri din Imperiul Roman incipient. Cum din
dinastie fac parte cinci împărați (Octavianus Augustus, Tiberiu, Caligula,
Claudiu, Nero), ale căror însușiri umane și cârmuitoare sunt cuprinse între
remarcabil (primii doi) și detestabil (ceilalți trei, îndeosebi Nero), și cum
domnia lui Augustus, primul împărat roman, a început în a doua jumătate a
ultimului secol de dinaintea erei noastre, se subînțelege că marele satiric
roman știa doar din citite și auzite de preocupările primilor cezari întru
mulțumirea gloatelor romane cu pâine și circ, chit că această preocupare, după
austeritatea impusă de Tiberiu într-ale circăriei (interzicerea luptelor dintre
gladiatori), în cei patru ani de demențială cârmuire a lui Caligula a devenit o
componentă prioritară în politica acestuia.
Cu
certitudine că tânărul și nezdravănul împărat a fost împins spre așa ceva nu
numai de firea lui ușuratică și crudă, ci și de ura mereu nutrită față de
Tiberiu, autoritarul său bunic și predecesor într-ale puterii absolute.
Căci
iată ce ne spune scriitorul ceh Josef Toman în izbutitul lui roman istoric După noi, potopul! (BPT, Editura
Meridiane, București, 1971) despre formele monstruoase imprimate de Caligula
dictonului Panem et circenses, îndată
după dobândire prin crimă a purpurei imperiale (bătrânul și suferindul Tiberiu
a fost sufocat cu pernă de Macro, prefectul pretorienilor): „Din dispoziția lui
Lucius, trezorierul Callistus porunci să fie adus un sipet de aurei”, pe care
Caligula îi adună cu amândouă mâinile și-i azvârli oamenilor, „până când dădu
de fundul comorii”; „(...) din porunca împăratului au fost deschise porțile
hambarelor și magaziilor din care se scurgeau, la nesfârșit, căruțe încărcate
cu carne afumată, pește uscat, slănină, fructe, făină, vase cu vin, darul
cezarului oferit poporului”; „Împăratul hotărăște și dispune reluarea cât mai
grabnică a curselor de cai de la Circus
Maximus și a jocurilor de gladiatori la Amfiteatrul Taurus”.
Mă rog,
în vremurile noastre fără împărați și imperii tradiționale (locul lor a fost
luat de sferele de influență economică, financiară, politică, geo-stategică
ș.a.m.d.), însă doldora de minciuni, ipocrizie, cruzime, globalisme și
demonocratisme, nu se mai procedează cu risipitoarea directitudine a lui
Caligula și a altor autocratori, care nu dădeau nimănui socoteală de faptele
lor, în schimb toată lumea din comunitate (stat, regat, imperiu) se pleca și –
direct sau indirect – răspundea în fața lor.
Ceea ce
nu înseamnă nicidecum că bătrânul dicton este demodat politic sau neputincios.
Dimpotrivă, el este mai viguros și mai actual ca oricând în formele sale
demonocratice: firimituri azvârlite celor mulți și naivi (ne amintim că Iliescu
le-a umplut românilor buzunarele cu părțile sociale și i-a făcut proprietarii
apartamentelor pe bani de nimic), îndeosebi în preajma alegerilor, iluzii de
libertate și siguranță socială, civilizație teribilistă și (in)cultură
satanistă, festivaluri la tot pasul și o droaie de alte găselnițe imbecilizante
(mașini, tembelizor, internet,
calculator, telefon mobil, tabletă electronică).
Bunăoară,
de aproape doi ani, la putere în România tuturor posibilităților mafiote este
(firește, cu acordul chiriașului de la Cotroceni) o sinistră făcătură/coaliție
stângisto-dreptistă (de la „rotativa” premierească din luna iunie, s-a renunțat
la codița udemeristă!), care – în virtutea confortabilei sale majorități
parlamentare – cică asigură stabilitatea politică în țară și în flancul
sud-estic NATO, însă a făcut și continuă să facă, în pofida promisiunilor,
extrem de puțin pentru enorma masă de români nevoiași, chit că această
majoritate parlamentară ar putea la iuțeală să-și concretizeze programele și
ideile de prosperitate generală. Dar au așa ceva?!...
Din
faptul că urgenta chestiune a veniturilor nesimțite (bugetari cu lefuri și/sau
pensii de peste zece mii de euro) continuă să treneze în analize și discuții
interminabile, chiar după insistentele recomandări făcute de oficialii
europeni, rezultă cu claritate următoarele două concluzii tragice pentru
România și marea masă a românilor sărăciți de politrucii postdecembriști:
1)Indiferent
de culoarea politică a formațiunilor cârmuitoare și de păcătoșenia coalițiilor
înjghebate prin inițiativa liderilor interni sau la porunca venită din
exterior, realitatea de pe aceste meleaguri demonstrează fie că noii aflători
în treabă, aidoma predecesorilor, nu pot mai mult (păi da, că circa 99 % dintre
ăștia sunt necalificați, impostori, inculți, tâlhari și trădători), fie că
globaliștii, după ce – cu ajutorul jigodiilor autohtone - au pus economia pe
butuci, doresc să facă din România secătuită o exemplară colonie modernă;
2)Nesfârșitele
discuții ale coalizaților pe marginea instrumentelor legale de diminuare a
veniturilor ticăloase, ilustrează nu numai teama ăstora (parlamentari,
miniștri) de răzbunarea beneficiarilor (judecători, procurori, securiști, alți
sinecuriști), care cu siguranță îi au la mână pe toți politrucii cu rol
decizional, ci și existența atotputernicului și indestructibilului stat
paralel.
Pe de
altă parte, naivii și micii profitori fără discernământ de la noi pot să aibă
deplină încredere în capacitatea actualilor și viitorilor cârmuitori de a ține în
rezervă strategico-politrucianistă dictonul Pâine
și circ (în vremurile neelectorale prin vouchere, alimente și alte
mizilicuri), pentru ca în cele electorale (anul 2024 va avea patru serii de
alegeri nesubstanțiale), el să fie ce a mai fost și-n ceilalți ani electorali,
ba chiar mai mult...
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
7-8 iulie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu