PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

EMINESCU, VIAȚA, MOARTEA ȘI...DUMNEZEU

 Motto:

       „MIHAI EMINESCU ESTE CEL MAI FILOSOF ÎNTRE POEȚI ȘI CEL MAI POET ÎNTRE FILOSOFI”  - Constantin Botez (1854-1909) medic, profesor

 

1. „DUMNEZEU e un atom, un punct matematic, punctul comun unde se lovesc toate puterile pământului spre a constitui organismul de legi, sistema cosmică. În mijlocul creaţiunii întregi e un atom, punctul matematic comun de concentraţiune a tuturor puterilor lumii, punctul prin existenţa şi poziţiunea căruia puterile sunt un organism: „DUMNEZEU". Nu se mişcă un fir de păr din capul vostru fără ştirea lui DUMNEZEU".

 

+ + +

 

2. „VIAŢA este moarte. Viaţa-i vis. Viaţa este o corvoadă perpetuă. Cum că  sfinxul e o-ntrebare şi piramida lui un răspuns şi că amândouă la un loc sunt o ecuaţie, la acestea n-a gândit nimenea. Ce este viaţa, a întrebat sfinxul. Un raport simetric al unui finit către un infinit, răspunde piramida. Nenorocirea vieţii e să fii mărginit, să nu vezi cu ochii tăi, să ştii puţine, să înţelegi rău, să judeci strâmb, să umbli orbecăind prin o lume pentru tine şi să fii nevoit a căuta afară din tine compensaţiuni pentru munca grea a viețuirii.”

 

+ + +

 

3. „MOARTEA, cum înţelepciunea e echilibrul gândirei, este echilibrarea existenţei. Ea este înţelepciunea vieţii, rezultatul final a toată munca şi osteneala noastră; cine gândeşte des că are să moară acela-i aşa de înţelept. Dacă însă din moarte poţi învăţa înţelepciunea e semn că însăşi  înţelepciunea şi liniştea trebuie să semene morţii. Linişte, somnul etern e aşa de scurtă adormirea. A putut cineva să se prindă de aripile somnului, să aibă conştiinţa de cum doarme? Nu. Şi nici nu-l nelinişteşte. De ce să se teamă de moarte? Moartea e stingerea conştiinţei identităţii numerice. Dar identitatea numerică a unui individ nu este decât o frunză din miile de frunze-n generaţii pe care arborul lumei le produce cu fiecare primăvară".

 

Mihai Eminescu (15 ian. 1850 - 15 iunie 1889),

„POET NEPERECHE", prozator, jurnalist, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la ideile romantismului european din sec. al  XVIII-lea şi al XIX-lea, şi-a asimilat viziunile poetice occidentale, creaţia sa aparţinând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Eminescu a recuperat temele tradiţionale ale romantismului european, gustul pentru trecut şi pasiunea pentru istoria naţională, căreia chiar a dorit să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia agresivă pentru copilărie, melancolia  şi cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură.Avea o bună educaţie filosofică, opera sa poetică fiind influenţată de de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Schopenhauer şi Kant.  A lucrat un timp la traducerea cărţii „Critica raţiunii pure", la îndemnul lui Maiorescu, cel care-i ceruse să-şi ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă. În anul 1948, a fost ales post-mortem membru al Academiei Române. Există mai multe teorii cu referire la moartea sa. A fost înmormântat în cimitirul Bellu din Bucureşti, sub „teiul sfânt", după spusele lui Caragiale. George Călinescu spune despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc..." iar Tudor Vianu afirma: „Fără Eminescu am fi altfel şi  mai săraci!"

Cu dragoste creștină,

Părintele Ilie Sărmășanul,Sărmaș,Mureș

Prof. Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș