Despre elite de buzunar sau „Presa moare, dar cu voi de gât”!

Dacă ați observat campania pe care o ducem noi la acest moment, să știți că este despre supraviețuire. Să nu credeți că de bine ce îi este presei, se revoltă că i se taie din beneficii. Fals. Presa corectă, serioasă, este, de la criza economică din 2008, un pacient muribund. A mai primit o lovitură grosolană în vintre la Pandemie, când s-au închis toate și ziarele au început să moară. Practic, au mai rămas „pe tarabe” o mână de ziare încăpățânate, cu tiraje mici, de câteva mii de numere, care au vrut să dea mai departe oamenilor satisfacția cititului, a răsfoitului, a mirosului de cerneală proaspătă. Și să știți că nu e ceva românesc aici și că suntem noi depășiți, nu vrem să evoluăm. În Marea Britanie sau în Germania renaște presa scrisă, cu mici mutații. Da, au și site-uri, dar ziarele ajung prin abonamente la cititori acasă sau la terasele ce le cumpără și apoi le oferă spre citit celor ce stau la o cafea. Civilizat, elegant, un semn de normalitate, de firesc.

Acum, la noi, în plin proces de reașezare a economiei, presa scrisă primește o lovitură sub centură. De la o instituție care nu s-a reformat de 35 de ani și nici n-avea de gând, dar le e cuțitul la os. Practic, ni se cere să dăm Poștei 46% din prețul ziarului pentru că ni-l duce la destinatar. Nicio marfă din lumea asta nu are jumătate din preț valoare a transportului. Nici una. Evident că nu se vor reforma cu asta, dar vorba unui oficial, se naște contextul „scăpării de presă”, ca să rămână bloggerii și influencerii de serviciu cei care să „informeze”, dar mai ales să formeze Opinia Publică. Altfel lucrezi cu influencerii, ei nu sunt plătitori de TVA, de taxe și impozite, CAS, CASS, salarii la vedere, cărți de muncă. Apropo, Presa și-a asumat fără să cârtească creșterea TVA la cărți și ziare, înțelegând că toată lumea, TOATĂ trebuie să facă un efort să ieșim din impas. Cât despre ideea de TOATĂ PRESA, vestea bună e că ceva se mișcă. În presă. Au sărit să ne susțină colegi din online, din televiziuni și le mulțumim! Jos pălăria! Au circulat mail-uri, s-a vorbit la telefon în țară. Se vor reactiva prietenii uitate. Poate se vor trezi chiar și asociațiile profesionale să reacționeze doar…le suntem membri. Mica dezamăgire e că am trimis de veste și politicienilor. Celor cu care am fost, DA,… aveți dreptate, neașteptat de îngăduitori de-a lungul anilor și NU, nu întotdeauna dezinteresați, așa e. Am trimis vorbă parlamentarilor de Maramureș, liderilor de partide. Ia ghiciți… 2-3 reacții, în rest, Somnoroase păsărele.

Din țară însă vin semnale de nerv. „Murim, dar cu voi de gât”, spun confrații noștri. În pericol nu sunt doar ziare locale. Ci și cele de cultură, cele care nu se regăsesc pe tarabele tot mai rarelor chioșcuri. Am vrea să vă reamintim, stimați cititori. Amărâta asta de presă, așa cum o știți, a fost, în anii 90, un motor al tranziției și al dezvoltării democratice a țării. Presa ne-a învățat, stângace și ea, cum să pășim în Lumea civilizată. Presa a făcut și rău, jocuri politice, a informat, dar a și dezinformat, după caracterele celor ce o dețineau. Apoi, Presa s-a activat în Lupta Anticorupție mai mult chiar decât cei care aveau în fișa postului asta. Cu sacrificii, să știți, cu prețul proceselor de calomnie, a câte unei amenințări sau chiar a câte unui picior în fund din locul de muncă, dacă ziaristul deranja persoane prea sus-puse. Tot presa asta pe care majoritatea o consideră slabă, coruptă, murdară, pe care mulți dintre dvs. nu dau doi bani (asta inclusiv la propriu…că doar vorba aia, ar trebui să fie un produs gratuit…ca orice pe lumea asta…) a reacționat când a fost Pericolul cât casa. Da, războiul de vizavi. Da, alegerile recente cu iz de Matruska, cu candidați cărora le mirosea gura a votcă și piroski. Presa a riscat tot ce NU mai avea și s-a aruncat. Să arate cine/ce este sau nu este. Atunci când dați din mână auzind de Presă, de suferința ei, să nu uitați, peste ani, că odată ca niciodată ați avut libertatea să faceți asta. Rușii, arabii, chinezii, palestinienii nu au luxul ăsta. Și încă ceva: presa este exact oglinda societății. Nu e cu nimic mai coruptă, mai murdară, mai neperformantă decât Societatea însăși.

 

Autor: Alexandru RUJA

Sursa: Graiul Maramureșului