Poesis - Ioana ILIEȘI

 

Am ales...

Puteam să fiu o demnă întrupare,

O lebădă înveșmântată-n albul

Ce ne cuprinde-n grație și visare,

Un ochi de rai discret, ascuns de colbul

Din mirare.

Puteam să ard în fiece secundă,

Dar m-am ascuns în scame de rutină,

Iar când beatitudinea abundă,

Toți porii sufletului îmi suspină

Într-o undă.

Puteam să fiu un firicel de iarbă,

Să îmi iau din pământ înțelepciunea,

Să o recit când ziua-mi este oarbă

Și-un roi de viespi perturbă rațiunea,

Să m-absoarbă.

Puteam să zac în fiecare clipă

Ce s-a-mbrăcat în a vieții farsă,

Dar zborul m-a ales, îi sunt aripă

Când răsăritul zorile își varsă,

Le disipă...

Puteam să fiu o lacrimă-n văzduhul

Ce-și plânge bucuria și-ntristarea;

M-am metamorfozat, cuminte-n stihul

Ce-n scrieri își găsește alinarea,

Uitând oful.

Puteam să fiu dulci licăriri în noapte,

Dar sunt un tandru freamăt de poveste,

Slobod în universu-mi blânde șoapte

Purtate de-adierile celeste

Tot mai apte.

Puteam să fiu, într-un mănunchi, o cheie,

Să îmi descui un drum plin de-nțeles,

Să strâng la piept vrăjitele condeie,

Să mă înalț prin ele... și-am ales

Să fiu femeie. 20.07 2025