Metamorfoza

 de Vasile Tivadar

Ziua-şi purta cu cinste şi mândrie  portu' strămoşesc , parte moştenit de la străbune, iar  filfizoanele adăugau fel de fel de  înnoiri din materiale produse industrial. Cipca era frumoasă, dar făcută prin Slovacia, bezerii venea  tocmai din China, iar cizmele odinioară de burghel acum erau taman din Turcia. Nu ar fi baiul hainelor dacă mai erau vii culorile, croiul şi portul. Altul era baiu ...Ioana  lu Habagău din Negreia de peste zi devenea seara Oana îmbrăcată în haine lucioase lipite de trup.Părul  creţ şi adunat în zulufi aurii ,sau în cosiţe de duminică făcute  coroniţă peste frunte era pârlit cu placă electrică,devenind smead şi colorat ca şi curcubeul, întocmai ca grunjii de fruntea lui Miţi , viţeaua albastră adusă din ţări străine în clondir răcit cu gaze lichefiate. Cobora înainte de apusul soarelui de parcă ar merge la fântână după apă. Intra  într-o casă părăsită din capătul satului unde făcea fată de oraş. Apoi după un timp sosea un taxi al oraşului ce nu avea lampa pe el ci numai patrăţele. Ioana  urca în motor  şi devenea Oana.  Drumul o ducea la un club de domni. Acolo ea trebuia să uite că este fată de măritat şi să se lase pipăită şi frecată de toţi acei care plăteau mai gras şi comandau băuturi scumpe. Din preţul mare  încasat pe băutură şi ea avea parte. Partea era mai mare în serile zilelor de lucru şi mai mică în cele de la sfârşitul săptămânii. În fum de ţigară, aburi şi lumini deşucheate Oana urca pe micul podium  în care era înfiptă o bară de care se agaţa şi mima  dragostea. Apoi din când în când îşi arunca câte-o haină de pe ea ba la unul ba la altul din privitori . Apoi se apropia de ei îi privea provocator iar mâinile ei loveau aerul în dreptul prohabului  care avea diverse forme. Când bancnotele erau multe şi cu valori mari ea se apropia de insul ce le deţinea , iar locul ei era luat de altă fată. Se ducea în mers de felină spre masculul cu bani,  i se aşeza în poală, îl mângâia prin locuri intime îşi desfăcea bretele de la sutien lăsând să zburbe sfârcurile obraznice şi negre ca duda prin faţa celui dispus să plătească. Apoi ca un deliciu se mişca provocator pe ritmul muzicii tot mai aproape de corpul incinsului care transpira şi tremura de în acelaşi timp. După ce poşmotocul de bani intra în  chiloţii ei sumari se îndepărta elegant  înspre un colţ mai umbros al localului unde –şi deşărta prada. Sorbea alene dintr-o băutură specială care nu conţinea alcool aproape deloc dar era taxată ca cea mai scumpă băutură, un fel de şampanie franţuzească menită să trezească libidoul amorţit. Ciugulea rapid din platoul rece a următorului  client , gest prin care se oferea sau accepta invitaţia de a petrece noaptea alături de petrecăreţ. Exclusivitatea avea alt preţ şi era visul piţipoancei de la colţul liceului sportiv .