Când ea trecu pe lângă mine...
Nu păstra pentru
tine ...
Inima mea, pasăre
...
Dacă doreşti
aceasta, fie !
Cititorule, cine
eşti tu ...
Copilul ce-i împodobit
O, nebunule, care încerci
Singur mergeam pe
drumul meu
Acolo, unde
cugetul ...
Jucării
Fii gata, inima
mea
Nu-ţi este ţie
harazit
Când ea trecu pe
lângă mine...
când ea trecu pe
lângă mine cu paşi repezi
m-atise cu poala
rochiei, uşoară
din neştiuta
insulă a unei inimi
răzbi un suflu
cald de primăvară
o falfaire
si-atingere de-aripa
ma netezi si
disparu-ntr-o clipa
ca o petala
frageda de floare
ce-o rupe si-o
involbura o boare.
cazu pe inima-mi
ca un suspin
al soldului in
fosnet lin
si ca o soapta
moale
a inimii sale.
Nu păstra pentru tine ...
nu pastra pentru
tine, prietene, taina inimii tale,
spune-mi-o mie,
doar mie, in taina
tu, ce zambesti
cu-atata gingasie
sopteste-mi cat
mai lin : inima mea te va auzi
nu urechea.
adanca-i noaptea,
casa tacuta
cuiburile
pasarilor invaluite in somn
deschide-ti
printre lacrimi furise
printre zambete
nesigure
printr-o
dulce-mbujorare a durerii
deschide-ti taina
inimii tale ...
Inima mea, pasare ...
inima mea, pasare
din sălbăticie
si-a găsit cerul
in ochii tai.
ochii tai sunt
leagănul zorilor
ochii tai sunt
impăratia stelelor.
cantecele mele se
pierd in adancul ochilor tai
lasa-ma sa ma inalt
in aceste doua ceruri
in uriasa lor
singuratate.
lasa-ma doar
norii sa le spintec
sa le-mprastii
vasliri de aripi
in stralucirea
lor plina de soare.
Daca doresti aceasta, fie !
daca doresti
aceasta, fie
mi-oi intrerupe
cantecul.
daca iti face
inima sa bata
mi-oi ascunde
ochii de fata ta.
daca deodata-n
umblet te impiedic
pasi-voi mai
alaturi, pe-alta cale.
daca te
stanjenesc la impletirea florilor
voi da ocol
gradinii tale.
daca-ti fac apa
jucausa si salbatica
n-o sa-mi mai
apropii barca de malul tau.
Cititorule, cine esti tu ...
cititorule, cine
esti tu oare
care-mi citesti
poemele acestea
si dupa o suta de
ani?
nu-ti pot trimite
nici o singura floare
din belsugul
acestei primaveri
nici un singur
licar de aur
din norii
de-acolo, impurpurati de lumini ...
deschide-ti larg
usile si priveste afara !
din propria ta
gradina in floare
culege-ti doar
miresmate aduceri aminte
de flori
pieritoare
cu o suta de ani
mai’nainte.
si-n bucuria
inimii tale sa simti
bucuria vie
care-ntr-o primavara
cu zori diafani
a cantat si vocea
ei vesela
si-a rostogolit-o
si peste o suta de ani.
Copilul ce-i impodobit
copilul ce-i
impodobit
in scumpe haine
princiare
si poarta lanturi
de giuvaericale
pe dupa gat
isi pierde
placerea jocului ;
vesmintele-l
stanjenesc la fiecare pas.
de teama ca se
zgarie
sau isi pastreaza
mainile in colb
deoparte sta de
lume
de spaima nici nu
se clinteste.
- Mama oare-i
prieste
aceasta inchisoare de scumpeturi
daca-l indeparteaza de tarana sanatoasa
daca e jefuit de dreptul de-a patrunde
in marele bazar
al vietii-obisnuite, omenesti ?!
O, nebunule, care încerci
o, nebunule, care
incerci
pe tine insuti sa
te cari
pe proprii tai
umeri
o, cersetorule
care vii sa cersesti
la propria ta usa
!
lasa-ti povara-n
mainile aceluia
care poate sa
ti-o care toata
si nu privi cu
jind in urma niciodata!
dorinta ta lumina
lampii-o stinge
de cum rasuflul
i-l atinge
ce pacatos !
sa nu primesti
nici daruri, nici odoare
din palmele-i
murdare.
primeste doar
ce-ti daruie
cel ce-n iubire
sacra staruie.
Singur mergeam pe
drumul meu
singur mergeam pe
drumul meu
la locul nostru
de-ntalnire.
dar cine-i acesta
care ma urmareste
pas cu pas in
mutenia beznelor ?
ma trag din drum
alaturi
sa ma feresc de
umbra lui
dar el nu-mi
scapa urma pasilor.
starneste,
mandru, pulberea in mers
si-ngana cu glas
tare
orice cuvant care-l rostesc.
el este eul, eu
insumi
si, Doamne, de
rusine nici ca stie.
dar eu rosesc sa
vin la usa ta
cu umbra-i in
tovarasie .
Acolo, unde
cugetul ...
acolo, unde
cugetul nu se-nspaimanta
si unde fruntea
se inalta in tarie ;
acolo, unde liber
esti de a cunoaste
acolo, unde lumea
n-a fost parcelata
intre ingusti
pereti domestici
acolo, unde
cuvintele au izvorat
din adancimea
adevarului adevarat
acolo, unde truda
fara oboseala
intinde brate
spre desavarsire
acolo, unde
limpedele rau al ratiunii
nu-si pierde
firul prin desertul singuratic
al obiceiurilor
moarte
acolo, unde
spiritul calauzit de tine
se-avanta-n
largul meu largindu-se
prin fapta si
gandire
in acest rai al
Libertatii, Tata,
fa-mi patria sa
se trezeasca !
Jucării
copile, cat de
fericit esti tu, cand pe tarana
o
dimineata-ntreaga mi te joci c-o franta
ramura in mana.
zambesc privind
la jocul tau cu mica, franta
ramura in mana.
sunr prins de
treburile mele
si ore-ntregi
socot la cifre grele.
poate ca-mi vei
zvarli cate-o privire
si-un gand citit
pe fata :
« ce joc neghiob
sa-ti prapadesti cu el o dimineata »
copile,-am dat
uitarii arta de a ma pierde-n gol
cu bete si cu
turte de namol.
eu caut scumpe
jucarii topind
un bulgar de-aur
si argint.
cu orice-ti
cade-n maini, pe-ne-alesele
iti fauresti
atatea jocuri vesele.
imi irosesc si
timpul si puterea
cu lucuri ce
nicicand n-am sa le-ating.
in subreda mea
luntre ma tot zbat pe loc
ravnind sa trec
Marea Dorintei
mereu uitand ca
joc si eu un joc.
Fii gata, inima
mea
fii gata, inima
mea
si-avanta-te-nainte
lasa-i sa
intarzie pe cei ce vor
numele tau a fost
strigat
in cerul
diminetii.
bobocului de
noapte-i este dor de roua
dar floarea
inflorita striga
dupa libertatea
luminii.
sparge-ti
invelisul, inima mea
si-avanta-te-nainte
!
Nu-ţi este ţie
harazit
nu-ti este tie
harazit
sa faci bobocul
verde sa-nfloreasca.
oricat l-ao
scutura si l-ai lovi
nu-i in puterile
tale
sa-l faci sa dea
petale.
atingerea-ti
murdara-l pangari.
ii smulgi
petalele, si i le spulberi
farame le
strivesti in pulberi.
ah ! nu-ti este
tie harazit
sa faci bobocul
verde sa-nfloreasca
cel care poate
sa-l deschida
o face-atat de
simplu !
i-arunca o
privire pe sub gene
si mustul vietii
se porneste-n vene.
la suflul asta
floarea-si scoate
aripile la vant,
vaslind din toate.
culori s-aprind
ca dorul inimii curate
si o mireasa isi
destaina
dulcea-i taina.
cel care poate
sa-l deschida
o face atat de
simplu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu