Două femei la Lidl.
Vor să-și cumpere sfeclă roșie feliată, o marcă pe care o cunosc. Pe
rafturile cu murături se aliniază și borcanele cu sfeclă. Numai că e o
problemă, borcanele au etichete cu sfeclă roșie răzuită, iar în ele e
sfeclă feliată. Nu e diferență de preț, producătorul a pus etichete
greșite.
Una dintre femei cumpără, cealaltă nu. „Cum să iau, când e altceva pe
etichetă?”, zice. „Dar tu nu vezi ce e în borcan?”, îi răspunde cealaltă.
Întâmplarea e grăitoare pentru ce se petrece în societate.
Enorm de mulți au mai multă încredere
în etichete decât în propriii ochi.
S-a ajuns ca proiecția
realității să fie mai importantă ca
realitatea.
Unul ce are mai mulți
bani în buzunar decât anii trecuți,
care are condiții de viață incomparabile cu ce a avut, a ajuns să
spună că o duce mai rău, fiindcă așa
i-a turnat constant în cap propaganda. Și
să acționeze în consecință, după date aleatorii. Trăiește de spui că nu-și trăiește viața lui, cea reală, ci viața proiectată de păpușari, una falsă.
Omul parcă și-a
delegat gândirea altuia pe care nici nu-l cunoaște.
Așa ceva nu s-a mai întâmplat în
istorie. Fenomenul este potențat de
lipsa de cultură.
Totdeauna, fiecare a judecat societatea, în principal, după
experiența directă, nu după cea
livrată, etichetată și valorizată de te
miri cine prin intermediul internetului. E o vraiște
mentală care nu știu încotro va duce
omenirea. Dar nu spre alegeri raționale.
Autor: Alexandru
Petria
Sursa: Alexandru Petria Facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu