Radicalizarea electoratului

Mai mult decât surprinzătoare, rezultatele de la alegerile europarlamentare demonstrează radicalizarea electoratului românesc. Dezastruoase pentru PSD şi ALDE, pentru a fi mai bine înţelese, alegerile din 26 mai trebuie puse în relaţie cu cele din toamna anului 2016. Astfel, se observă foarte uşor că partidele aflate la guvernare sunt aspru sancţionate. Avându-l ca premier pe Dacian Cioloş, guvernarea asumată de PNL i-a oferit PSD-ului şansa de a câştiga alegerile parlamentare cu un scor istoric: 46%.

Şi la ce i-a folosit? Că a guvernat prost, lăsându-se condus de un păgubos populism, nu există nicio îndoială. PSD a ignorat legile şi regulile economiei de piaţă. Există ceva mai dezastruos pentru o ţară? După trei ani situaţia politică se răstoarnă. PSD obţine un scor descalificant, de 22,4%. Deci a scăzut la jumătate, în condiţiile în care nicio clipă nu s-a vorbit de o erodare la guvernare. Sondajele erau optimiste în ce priveşte coaliţia de guvernare. A apărut însă elementul adesea invocat, emoţia.

Prezenţa la vot a sfidat toate sondajele. Obişnuiţi cu o prezenţă foarte mică la alegerile europarlamentare, de data aceasta s-au prezentat la vot aproape jumătate din alegătorii cu drept de vot. Astfel rezultatele au fost răsturnate. Din formaţiune preferată, PSD a ajuns pe locul doi, cu cel mai mic scor din istoria partidului.

Partenerul de guvernare, ALDE, a fost şi mai aspru sancţionat: nu a atins pragul electoral. De acum înainte, nu se mai poate vorbi despre o candidatură a lui Călin Popescu Tăriceanu, susţinut încă din primul tur de PSD.

Rezultatele obţinute de PNL şi USR-Plus sunt surprinzătoare doar puse în relaţie cu prăbuşirea PSD şi ALDE. Altfel, scena politică s-a echilibrat. Există trei formaţiuni sensibil egale, fiecare cu un scor care nu-i permite să guverneze discreţionar. La vârf, dreapta este reprezentată de două partide. PNL a obţinut 26,8%. Acest rezultat, dacă ar fi fost vorba despre alegeri parlamentare, i-ar fi permis să intre la guvernare împreună cu USR-Plus, având 21,3%, urmând ca PMP şi UDMR, fiecare cu puţin peste 5%, să asigure majoritatea parlamentară. Opoziţia, evident de stânga, ar fi reprezentată în parlament de PSD, cu 23,4% şi Pro România cu 6,7%. Deci o opoziţie slabă. Dar nu este vorba despre alegeri parlamentare. Aceste rezultate spectaculoase au fost obţinute la alegeri pentru Parlamentul European. În Parlamentul de la Bucureşti situaţia rămâne neschimbată. Pentru câtă vreme? În mod strategic, UDMR a rupt înţelegerea cu PSD-ALDE chiar înaintea votului. Rezultatele mult sub aşteptări ale PSD vor avea consecinţe previzibile. Tradiţia la PSD este ca după eşec liderul să fie sacrificat. Soarta lui Liviu Dragnea este pecetluită. Retragerea lui de la conducere este echivalentă cu salvarea partidului. Câţiva lideri judeţeni l-au atacat deja, printre ei aflându-se şi preşedinta organizaţiei Satu Mare, Aurelia Fedorca. Valul nemulţumiţilor va creşte, iar urmările se pot materializa prin plecarea unor parlamentari astfel încât majoritatea parlamentară să fie pusă sub semnul întrebării. O moţiune de cenzură ar reflecta schimbarea opţiunilor alegătorilor, noua realitate de pe scena politică dând dreptul formaţiunilor câştigătoare să revendice guvernarea.

Nu discutăm aici modul în care va guverna o eventuală coaliţie PNL-USR-PMP-UDMR. În plus alegerile prezidenţiale bat la uşă. Încurajat de rezultatele obţinute de USR-Plus, Dacian Cioloş şi-a arătat disponibilitatea de a candida la preşedinţie. Situaţia este cu atât mai încurcată cu cât Klaus Iohannis a obţinut un succes răsunător la referendum. Desigur, formaţiunile care au obţinut rezultate bune au tot dreptul să fie optimiste. Dar experienţa trecutului ne învaţă că realitatea nu este atât de roz pe cât se arată în momentele de explozie a bucuriei de după alegeri. Lucrurile se mişcă în general greu, mai ales când la orizont apare o nouă campanie electorală.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş