Am crezut până-n
ultimul moment că vom reuși evitarea scenariului extern, am crezut că,
în ciuda manipulării uriașe, va exista o doză de bun simț
care va vota în cunoștință de cauză. Din păcate m-am înșelat
sau, mai bine spus, m-am auto-iluzionat. Și asta până-n ultima clipă.
Aiurea. Forțele imbecilității sunt mult prea puternice.
A fi tefelist înseamnă a trăi într-o perpetuă disonanță cognitivă. Te opui tăierilor de păduri,
dar urli când auzi că cineva s-ar atinge de interesele drujbarilor austrieci
din România. Te plângi că n-ai autostrăzi, dar îi aplauză p-ăia care nu vor să
construiască un metru de autostradă care să unească România. Te plângi că nu
merg serviciile publice, dar dacă se răstește
cineva la multinaționale pentru că nu-și plătesc obligațiile la stat iei foc. În mare ăsta e electoratul. Ce naiba poți face cu el? Absolut nimic, doar să constați și
să nu te mai miri când vezi câți
nevrotici pedalează în jurul tău.
S-a spus că a fost un vot al urii. Greșit! A fost un vot al minciunii, al
manipulării grosolane, al post-adevărului. La prezidențiale a câștigat „Puie
Monta”, acum a venit la putere „Muie PSD”. Trebuie să fii extrem de rafinat
astfel încât să votezi mânat de-acest principiu. Și
nu doar o singură dată, ci-n mod repetat.
Dacă te bucuri că și-a
luat-o „Dracnea”, ești prost. Pentru
că, în fapt, nu și-a luat-o el, ci ți-ai luat-o chiar tu. Dragnea e un pion pe
tabla de șah a puterii, desigur unul
ceva mai impertinent care s-a gândit că ar putea juca rol de nebun sau chiar de
regină. S-a gândit că are o extrem de mare flexibilitate, că poate ataca
diagonal ca nebunul și, la urma urmei,
mișcându-se atât vertical cât și diagonal e una dintre cele mai bune piese.
A ignorat, desigur, faptul că nu poate merge decât înainte – în sensul în care
nu se poate replia făcând mișcări
tactice în spate – că nu se poate mișca
orizontal și – poate cea mai mare
eroare – că nu poate înainta decât cu câte o pătrățică. Doar prima dată își
ia avânt două pătrate, dar acel avânt se termină iremediabil cu o frânare pe
toată durata partidei. Un pion e un pion și-atât.
Devine ceva doar dacă ajunge la celălalt capăt al tablei și se transformă în regină. Doar atunci,
însă, esența sa este doar împingerea de
către adevăratul jucător la sacrificiu.
Așadar, bucurându-te
c-a luat-o „Dracnea” nu faci altceva decât să te bucuri c-a mai fost sacrificat
un pion. Adică nimic. Uiți însă că
această partidă în care tu aplauzi sacrificarea propriei piese se desfășoară împotriva ta, iar decizia sacrificării
n-a aparținut șahistului tău, ci oponentului. Sau, mai bine spus, șahistul tău face doar un blat infect
întrucât se opune doar de formă celuilalt. În esență meciul e jucat și,
dacă vrei să mai ai o șansă, ori
schimbi șahistul, ori îți iei tabla de joc și pleci acasă.
Puțini înțeleg cele pe care le-am spus. Niciunul
dintre cei bucuroși că „au scăpat țara de ciuma roșie” nu-și imaginează
ce-l așteaptă. Se bucură precum copilul
căruia tatăl i-a spus că sunt participanți
la un mega-joc pe care urmează să-l câștige
și că cei care-i leagă la ochi o fac
pentru că urmează să joace „baba oarba”. Copilul nu știe că-n scurt timp plutonul de execuție își va descărca
plumbii în ei. Asta e situația
României.
Bucurați-vă!
Drujbele vor hurui mai bucuroase începând de azi, asfaltul autostrăzilor va
reintra în pământ, iar o halcă din Portul Constanța
se va mai pierde în Mare. Câmpurile se vor otrăvi, animalele din ogrăzi vor
dispărea și-n schimb vom avea progres:
benzi automate a căror intrare e pe undeva pe-afară, vor aduce la noi „bunătăți” de plastic. Subsolul e deja dat, mai
rămăsese doar suprafața. Și asta e luată, astfel încât nu va mai
rămâne mare lucru.
V-am spus de mai multe ori că, în noua lume care vine,
salvarea colectivă la nivel mare(de popor) nu e posibilă, asta cu toate că am
sperat până-n ultima clipă într-o minune care ne va face să fim solidari ca națiune. Nu, acest lux le e rezervat doar celor
integri, iar noi, în istorie, nu prea am dat dovadă de integritate. Azi sunt
ferm convins că poporul nu mai e popor, ci doar o adunătură. Nu picați însă în extrema cealaltă, gândindu-vă că
salvarea va fi individuală. Asta vă spune propaganda, cea care-a atomizat
societatea pentru a putea fi ușor
manipulabilă. În realitate salvarea va fi posibilă tot colectiv, dar la un
nivel mai mic: de familie, de comunitate mică. De-aceea vă spun să uitați de frustrări și, dacă vreți cu
adevărat să luptați, căutați-vă comunitatea. Regăsiți-vă satul originar, regăsiți-vă rudele și
familia, regăsiți-vă prietenii din
copilărie și încercați să vă reluați
stilul normal de viață, cel grupat în
jurul unei comunități. Acolo niciodată
nu va putea pătrunde legea strâmbă și
nici comportamentul deviant, acolo nu va putea pătrunde otrava sau îndoiala.
Gândiți-vă bine la cele pe care vi le-am
spus pentru că ele vor face diferența
dintre supraviețuitori și victime.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice
In general comentariu pertinent pentru cei ce mai respiram romaneste,dar sa nu uitam ca mai intai ne-au studiat psihologic , apoi au actionat...dezbinare,dezradacinare,micsorarea increderi in credința, dilutia familiei, etc
RăspundețiȘtergerePoate generatia tînără se va trezi și va constata ca e mai important nationalismul bineînțeles controlat decat putin confort iar parintii vor descoperi ca e ESENTIAL in multe cazuri copii sa fieun PIC mai saraci dar.acasa...Atunci vom fi mai demni in relatiile cu altii...