Gânduri suave şi dulci
un Om de Zăpadă
în vipia verii
cine ar putea plămădi
numai eu iubito
doar eu
când încurc anotimpurile
cu sau fără voie
mi-e un dor fără margini
de Tine
mi-e un dor dureros
de cărările fără capăt
care duc spre sufletul tău –
cel mai încurcat labirint
mi-e un dor înspre inima ta -
uşoară uneori ca un fulg
de argint...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu