Dreptul la replică

        de Nicolae Goja

Alegerile pentru Parlamentul European au trecut, pe primele locuri s-au clasat PNL, PSD şi Alianţa USR PLUS, iar acum putem să explicăm comportamentul electoral al alegătorilor ca o consecinţă a politicilor pe care le duc partidele, fără să fim acuzaţi de partizanat. PSD a pierdut mulţi alegători faţă de alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016, cauzele fiind de analizat. În condiţiile date, PSD poate fi mulţumit cu acest rezultat, care îl menţine între partidele mari. Iar ce nu a făcut bine poate fi modificat în următorul an şi jumătate la guvernare!

Presiunea pusă pe PSD de partidele din opoziţie şi de preşedintele ţării, care insultă partidele de la guvernare şi conducătorii lor, este exprimată bine prin cuvîntul „diabolizare”, situaţie nouă pentru democraţia românească, în faţa căreia PSD s-a apărat, deşi ar fi fost mai bine să contraatace, adică cei calomniaţi să îl dea pe preşedinte în judecată pentru fiecare cuvînt jignitor spus. PSD a îndurat prea multe, în ideea că alegătorii înţeleg, dar iată că simpatizanţii au devenit ezitanţi şi nu au votat.

PSD este un partid modern, cu respect pentru autoritatea de stat şi pentru Europa, iar alegătorii săi au acelaşi profil şi majoritatea sînt oameni maturi. Tineri, mai puţini, din cauza faptului că tinerii post­moderni nu au respect pentru autorităţi, fie de stat sau private, cum ar fi un partid. În general, tinerii tind să voteze cu partidele asemenea lor, contestatare, justiţiare, care cred că nimic nu e bine, totul trebuie schimbat, politicienii să fie înlocuiţi… Partidele tradiţionale trebuie să demonstreze că ideologiile democratice nu se perimează.

Ciudat este că, în Occident, tinerii români respectă autoritatea, muncesc corect pentru 1.500 de euro pe lună, din care 500 plătesc chirie, 500 hrana şi întreţinerea, iar 500 euro pun deo­parte pentru un apartament, pe care îl închiriază cu 200 de euro pe lună. Se simt stăpîni şi nu mai respectă nici o autoritate, adesea nici autoritatea părintească. Tinerii adoptă rapid stilul occidental, care le permite libertate maximă. Dacă europenii acceptă familia gay, o acceptăm şi noi, dacă sînt atei, să fim şi noi…

Tinerii „liberi” votează partide ce nu respectă autoritatea, tradiţia, oamenii de dinaintea lor, ci vor „schimbare” pînă la extremism. Avem dreptul să perfecţionăm democraţia, dar nu cu preţul dispreţului faţă de semeni. Dacă părinţii noştri votează partide tradiţionale, nu le vom spune că sînt depăşiţi, iar dacă o facem, înseamnă că nu-i respectăm cu adevărat ca oameni.

Există totuşi un adevăr în pretenţiile tinerilor educaţi faţă de politicienii zilei, dar sînt şi ale noastre, ale adulţilor, căci este normal ca politicienii aleşi în Guvern, în consiliul judeţean sau local să nu risipească fondurile bugetare, ci să le cheltuiască pentru o cauză publică, prioritară, dorită de majoritatea cetăţenilor.

Adesea, politicienii de la putere şi din opoziţie intră în cîrdăşie şi risipesc fondurile. Este necesar să avem şi lideri de opinie, asociaţii civice, presă, pentru a le atrage atenţia cînd greşesc. Pe politicieni nu trebuie să-i aplaudăm sau lăudăm, dar nici să-i huiduim, insultăm. În acest caz, ne pierdem independenţa de gîndire şi nu mai judecăm cu mintea, ci ca membri ai unui partid. Cine critică un politician să nu-l urască, pentru că dispreţul întunecă sufletul.

PSD mai are un an şi jumătate de guvernare, alături de ALDE şi cu ajutorul UDMR şi al minorităţilor (mai e timp să îndrepte unele erori pe care le-a făcut şi să-şi atingă ţinta propusă). Trebuie să facă un efort de comunicare, să asculte oamenii, opoziţia, preşedintele, pe cei ieşiţi în stradă, dacă au propuneri constructive, binevoitoare, iar la insulte şi calomnii să dea replică şi să sesizeze justiţia.