Dan Diaconu: “Curs practic de oierit”

Când ai oi preferi să le dai la cioban. Pe timpul verii acesta le urcă la munte unde pasc iarbă bună. Ciobanul îți dă o parte din brânza pe care o produc oile și în acest fel toată lumea e mulțumită: tu că obții produse fără să faci nimic, ciobanul că obține o parte fără a deține animalul.

 În ultima vreme însă ciobanul nu mai duce oile la munte. Teoretic pentru că nu mai are voie, practic pentru că nu mai are chef. Le ține undeva unde pasc iarbă de proastă calitate, iar laptele nu mai e atât de bun sau atât de mult. Astfel și brânza e din ce în ce mai puțină. De altfel, dacă-ți faci socoteala constați că ieși în pierdere întrucât, mai nou, ciobanul spune că are cheltuieli cu oile tale și-ți mai cere niște bani ca să le țină. Așa s-a ajuns ca tu să deții oaia, iar ciobanul să ia cam tot de pe urma ei. Cu toate acestea preferi să dai oile la cioban din motive de siguranță și de lipsă a timpului pentru a te ocupa de ele.

Situația e cumva critică. Totul s-a întâmplat din cauza unei mafii care a reglementat „ciobănitul”. Astfel, marea majoritate a ciobanilor independenți – cei care dădeau brânză și lână proprietarilor – au fost înghițiți de marii mahări care nu dau mai nimic. Înainte, când duceai oaia la cioban ți-o însemnai cu o anumită culoare, iar toamna știai că-ți iei oaia ta înapoi. Acum s-au schimbat vremurile: duci oaia ta și, dacă vrei s-o iei înapoi nu mai poți. Ciobanul are multe oi și spune că-i e imposibil să ți-o dea pe-a ta, așa că-ți dă o oaie de-acolo. Doar toate oile sunt la fel.

E ceva ciudat că acum, dacă ai mai multe oi date la cioban trebuie să te anunți din vreme că le iei înapoi, altfel ciobanul spune că nu poate să ți le dea. Zice că le are răspândite pe diverse pășuni și durează ceva până ți le-aduce. Unii mai răi de gură spun că de fapt ciobanii formează un cartel și că de fapt, nu au nici pe departe oile pe care le-au luat de la oameni, dar că se bazează pe credința oamenilor în cinstea lor. Naiba știe, lumea vorbește multe. N-ai cum să știi tu, om de la țară, cum funcționează ciobănitul modern, în care oile sunt transferate rapid între pășuni în funcție de compatibilitatea lor cu iarba și apa existente acolo. Sunt atâtea detalii încât te ia cu capul.

Indiferent care-ar fi problema, se-aude că e o molimă ciudată care circulă în lume și care omoară atât oi cât și ciobani. Naiba știe ce-i cu ea, poate că e doar zvon. Sau poate că fix ciobanii se pregătesc să răspândească știrea cu molima pentru a avea motive să nu-ți mai dea înapoi oile. Discuțiile sunt multe și n-are sens să le dezvoltăm. Până nu vedem n-o să știm exact ce-i cu asta.

Acum eu știu o vorbă din străbuni: dacă se-anunță vremuri grele, ia-ți oaia acasă. Atunci când e război nu mai dai oaia la cioban pentru că poate dispare și oaia și ciobanul. Toți știm cum e. Dacă ai oaia acasă, la nevoie o tai și mănânci carnea. Sau o lași să pască pe lângă casă și-ți dă lapte. Mă rog, știți cum e. Poate că e mai greu, dar dacă e oaia ta trebuie să stea la tine. Și chiar dacă e molimă, una e s-o vezi tu cum moare și cu totul altceva e să-ți spună ciobanul că oaia ta a murit. De unde știi tu că oaia care a murit era fix a ta din moment ce atunci când te duci să-ți iei oaia înapoi îți dă una oarecare motivând „că toate sunt la fel”?

Sunt vorbe din bătrâni pe care vi le spun la momentul oportun. E timpul să vă luați oile-n ogradă. Ar trebui să aveți singuri grijă de ele, să le îngrijiți, iar ele vă vor da laptele necesar.

Cei care mă citiți de mai mult timp știți că v-am spus de mai mult timp o vorbă. Iaca vorba. Nu vă pierdeți timpul să le explicați și altora cum e cu oieritul. Asta e meserie grea, în mod sigur ei nu știu ce-i cu ea. De-aia ei duc oile la cioban. Și-ar trebui să fiți bucuroși că se întâmplă așa: dacă ei continuă să ducă, ciobanul îți va da și ție oile înapoi, doar are de unde. Așa că sfatul meu e să lăsați în pace comentatul și să mergeți pe burtă să vă luați oaia.

Și, înainte de final, să vă mai dau un sfat: nu care cumva să cumpărați acum pășuni. Prețurile lor sunt manipulate tot de ciobani. Le au în proprietate pentru că au multe oi. Dar dacă vine molima aia, vă dați seama că pășunile nu vor valora nici cât o ceapă degerată. Așa că mai bine stați în banca voastră, departe de tentații. Chiar dacă vi se pare că aveți acum nevoie de pășune, eu cred că mai puteți aștepta.

Nu uitați vorba aia străveche: nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard. Dacă pe vreme de pace îți mai permiți să faci șmecherii – gen aia cu ciobanul – când vremurile se tulbură, animalul stă cel mai bine în ograda stăpânului. Hai s-auzim numai de bine și poate, cine știe, la momentul oportun vă mai dau și niște rețete bune de brânză.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice