Se apropie vizita Papei

       de Gheorghe Pârja

Peste câteva zile (31 mai – 1 iunie), va avea loc vizita apostolică cu valenţe pastorale şi ecumenice a Papei Francisc în România. Suveranul Pontif vine la noi la invitaţia autorităţilor Statului Român şi a Bisericii Catolice din România. Papa se va bucura de ospitalitate liturgică în Bucureşti, Iaşi, Blaj şi la sanctuarul Marian de la Şumuleu-Ciuc. Mottoul sub care are loc vizita este: „Să mergem împreună!” Se va întâlni cu Părintele Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române. Mesajele celor două biserici se unesc în modul cel mai fericit în promovarea actelor de filantropie, pentru că fapta creştină nu are culoare confesională. Mai înţeleg că Papa Francisc vine să celebreze călătoria pe pământ românesc a Papei Ioan Paul al II-lea, la două decenii diferenţă. Este purtătorul de ştafetă al demersurilor din 1999 pentru România.

Semnificaţia acelei vizite este interpretată fără pasiuni, ci cu rosturi concrete de analişti şi oameni de decizie care au fost în preajma evenimentului. Inclusiv deschiderea noastră spre Europa a fost înlesnită de acea vizită. Dar nu putem ascunde realităţi evidente. Nivelul de subzistenţă este vizibil, depopularea ţării a devenit un fenomen de masă, analfabetismul nu poate fi neglijat. Papa Francisc este un om bine informat şi foarte influent în lume. Să ne aducem aminte de rolul jucat de Papa Paul al-II-lea în căderea comunismului. Papa nu se adresează direct politicienilor, ci popoarelor şi credincioşilor, bazându-se pe adevăr, pe smerenie, pe respect pentru valori şi faţă de semeni. Toate acestea să ducă la regăsirea speranţei, încrederii şi urcarea în demnitatea umană.

S-au scris multe şi nevrute despre vizita Papei Francisc în România. Unele sunt tendenţioase, altele intră în cadenţa realităţii. Care este, de fapt, scopul vizitei Papei? s-au întrebat unii. Detaliile se vor revela peste timp. Deo­camdată ne sporim atenţia spre înţelesurile cotidianului. Întrevederile vor fi sub semnul dialogului, adică respectul pentru celălalt, într-o lume cu multe semne de întrebare. La începutul lunii martie, Vaticanul a lansat un apel, dimpreună cu regele Marocului, ca Oraşul Sfânt, Ierusalim, să fie păstrat ca patrimoniu comun al umanităţii. Loc de întâlnire pentru cele trei religii monoteiste. Deci un fel de suveranitate comună, deoarece Dumnezeu a creat oamenii şi i-a aşezat în lume pentru a trăi ca fraţii. Întrebări s-au iscat şi în legătură cu prezenţa Suveranului Pontif la Şumuleu-Ciuc.

Prilej de comentarii care ies din motto-ul vizitei. A venit să cunoască o realitate maghiară, dar şi rolul Bisericii greco-catolice. Centrul religios de la Şumuleu este o mănăstire franciscană. Puţini ştiu că aici a fost şi un călugăr român, Ion Caioni, care a devenit episcop cu rol cultural românesc în acest spaţiu. Este cunoscut pelerinajul catolic maghiar, de Rusalii, cel mai mare din Bazinul Carpatic. Presa de la Budapesta, din partea puterii, este extrem de dură cu Papa Francisc, pe motiv că a ocolit Ungaria. O adevărată campanie de denigrare. Şi la noi au existat atitudini ostile, precum obştea de la Mănăstirea Petru Vodă. Cred că Papa nu vine să dezbine, ci să unească. Un amănunt care poate spune multe. Deşi nu doreşte şi acceptă greu titluri de onoare, în urmă cu doi ani Papa Francisc şi-a dat acordul pentru a fi membru de onoare al Academiei Române. În cuvântul de răspuns a subliniat că acceptă acest titlu „din prietenie pentru poporul român”.

În acest context european, vizita Papei în România este de o mare însemnătate. Poate argumenta punerea României pe scara valorilor autentice. Ne invită la reflecţie, dar şi la un avertisment asupra stării creştinismului în lume. Eu privesc cu încredere această vizită. Deoarece are semnificaţii care ni se vor revela prin vreme. Aşa că sub zodia ospitalităţii creştine, îi urăm bun-venit în Grădina Maicii Domnului!