Cu „danţ la şură”, dascălul universitar Vasile Bîrle a lansat o carte

 În zi de toamnă senină, curtea casei de lemn a olarului Daniel Leş a devenit decorul unui altfel de „danţ la şură”. „Înstruţată” după toate cutumele, cu laviţe de jur împrejur şi cu mese pline de bucate alese. Cu „dănţăuşi” tineri şi nu neapărat atât de tineri, toţi fiind îmbrăcaţi în port popular şi având zâmbetul senin la purtător.

În arome de pâine proaspăt scoasă din cuptor şi horincă îndulcită, şi în acordurile ceatarâşului susţinut de contrabas şi braici, Vasile Bîrle şi-a lansat a zecea carte: „Oameni sub vremuri”. O colecţie de inedite amintiri dintr-o copilărie petrecută în satul Tulghieş, în prima parte a anilor ’60, atunci când copiii „nu aveau haine şi gadgeturi, dar aveau foarte mulţi prieteni; nu aveau jucării, dar aveau multe jocuri; nu aveau reţele de socializare, dar au comunicat în mod real; n-aveau internet de mare viteză, dar au avut dascăli adevăraţi care să-i ajute să devină oameni. Au trăit într-o lume a dragostei şi a respectului faţă de semeni, o lume a toleranţei şi a înţelegerii aproapelui, o lume în care viaţa cu toate clipele ei era preţuită nespus”.

Şi pentru că acea lume despre care povesteşte Văsălica lui Iuănu lui Ştefan pare să fie (aproape) de tot apusă, Vasile Bîrle şi-a dorit o lansare care să readucă în actualitate un episod din carte. Şi aşa a apărut în septembrie 2019, în Baia Sprie, „danţul la şură”. Cu bucuria simplă de a fi împreună, de a spune şi de a asculta o poveste. Cu entuziasmul de a dănţui într-o ogradă în lumina blândă a soarelui de toamnă. Cu plăcerea de a împărţi o pancovă şi o „uăiagă” de vin, lângă un foc de seară. Cu nostalgia picurată din cântecele Leotinei Dorca din Mireşu Mare, comuna din care vin amintirile lui Văsălica lui Iuănu lui Ştefan.

Amintiri despre corinde şi Moş Nicolae, despre jocul popicului şi Verjel, despre balul Crăciunului şi „alchezârea” tinerilor, despre horincă şi pământ, despre „jucuţei”, miliţieni şi IMS-uri şi, mai ales, despre multe altele din imensul univers al Tulghieşului – aşa cum a fost el privit cu ochi de copil. Cu personaje puternice, cu dialoguri savuroase, cu întâmplări memorabile. O carte care, aşa cum mărturiseşte şi autorul, este mai ales despre emoţii: „de-a lungul anilor am învăţat (sau poate doar mi-am reamintit de sfaturile tatălui meu) că niciodată, dar niciodată, banii nu te vor împlini. Emoţiile, da! Emoţiile sunt liantul amintirilor, ne conturează viaţa ca trăire; ele sunt cele care valorizează fiinţa dincolo de existenţă”.

Poate că în ograda casei vechi de lemn de sute de ani s-a întâmplat lansarea cărţii „Oameni sub vremuri”, apărută la Eurotip sub semnătura universitarului Vasile Bîrle. O altfel de lansare, pentru o altfel de carte. În realitate, a avut loc un „danţ la şură”, în care oameni din generaţii diferite s-au împrietenit la un deţ de horincă dulce, depănând amintiri din copilărie. Despre tot ce a fost frumos cândva şi tare am vrea să mai fie…

                                                                                  MaraMedia