O jurnalistă a rezolvat cazul Caracal. Un Pulitzer pentru Evghenia!

În plină psihoză a răpirilor și asasinărilor de tinere fete din România, o jurnalistă fragilă, cu aparențe adolescentine dar cu un curaj nebun, intră direct în gura lupului pentru a încerca să afle adevărul.

Înarmată cu un microfon ascuns, dă târcoale pe lângă bârlogul cuscrului lui Dincă până când acesta apare de după gard și o acostează. Ea joacă rolul provincialei entuziasmate că a avut norocul să întâlnească pe cineva atât de important, care îl cunoaște personal pe Gheorghe Dincă, și se lasă „agățată” de ruda prin alianță a monstrului  într-atât încât să se așeze cu respectivul la o sporovăială pe banca din fața porții.

El îi vorbește murdar, ca și cum i-ar da un test. Ea, aproape cu voma în gât, nu contenește să se mire admirativ de câte lucruri oauu știe acesta despre Dincă.

Omul vrea să o impresioneze decisiv, o și vede capturată, împachetată, expediată, valorificată, și chestia asta îi excită limbarița. Îi spune tot lanțul. Pas cu pas. Lui Dincă îi plac tinerelele. De 18 ani se ocupă cu procurarea lor. Le răpește, le anihilează orice rezistență, apoi le predă unuia dintre copiii săi. Acesta / aceasta le aduce la Arad, le transportă în Italia prin Ineu („ginerele meu cunoaște traseul. Îl face de 17 – 18 ani”), le cazează la un hotel din Vicenza și apoi le scoate la produs. „Poți să faci și 200 EUR/noapte” – îi spune el apoteotic Evgheniei. Apoi o invită la o cafea in bârlog. Evghenia îl refuză politicos.

La un moment dat apare în scenă fiul cuscrului. Morocănos, bănuitor, agresiv. „De ce te interesează pe tine de Dincă?”. Evghenia simte pericolul și vrea să plece. Morocănosul îi taie calea. Evghenia îi face un semn discret cameramanului (care este chiar soțul ei) și care filma totul de la distanță, dintr-o mașină. Clanul cuscrului se mobilizează. Nu o lasă pe Evghenia să intre în mașină, nu lasă mașina să plece. Cu un picior blochează închiderea ușii. Salvarea reporterilor vine de la un apel precipitat la 112. Când aud de 112, agresorii se înmoaie. Astfel, curajoasa  Evghenia, Evghenia Kironaki, poate să ajungă în siguranță la redacția Antena 3, însoțită de operatorul și soțul ei. Și poate pregăti reportajul uluitor, cu camera ascunsă, pentru care a riscat atât.

Se poate spune că Evghenia a făcut un reportaj de război. Că a fost în prima linie, acolo unde pericole mortale te pândesc la tot pasul. În mafia acestor traficanți de ființe vii viața fetelor pe care ei le nenorocesc nu valorează nici cât o ceapă degerată. Ucid cu nepăsarea celui care strivește o muscă cu pliciul. Și, culmea, se simt și îndreptățiți. Își apără jobul!

Mărturia cuscrului limbut dezleagă tot misterul. Baza rețelei lui Dincă e chiar familia lui. După modelul mafiei siciliene. Cea mai sigură formă de omerta. Sigur că, în prelungirea acesteia, acolo, departe, se află „Italienii, șmecherii mari”. Iar aici, aproape, în clădirile drapate cu tricolorul republicii, veghează polițiști, și procurori, și judecători, și politicieni. Veghează ca fetele să fie răpite și traficate lin, fără obstacole de parcurs, fără a-i supăra pe „managerii” acestui business, fără a periclita circuitul banilor din imensul profit.

Pe cine apără Dincă prin mărturiile lui mincinoase și prin asumarea a două crime incă nedovedite? Acum știm clar: în primul rând pe copiii și pe soția lui. Aceștia ar trebui puși sub acuzare și arestați imediat. Asta ar fi pentru Dincă lovitura de KO.

Ce urmează de-aici încolo este radiografierea autorităților. Sunt ele atât de ticăloase și complice la presupusele crime din Caracal încâț să persiste în tentativa de reducere a cazului la soluția „lupului singuratic”?

Proba furnizată opiniei publice de temerara Evghenia Kironaki este zdrobitoare. Comparabilă poate doar cu înregistrarea  despre Mircea Băsescu și „mormanul” de bani primit de la familia Bercea, prezentată cu ani în urmă tot de Antena 3. Atunci, la nivel de mușamalizare, nu s-a mai putut face nimic. Oare, acum, putregaiul din instituțiile de forță ale țării să mai dispună de atâta apret încât să reziste în continuare, bățoase, pe poziție?

Pentru isprava ei extraordinară, Evghenia Kironaki ar merita un premiu Pulitzer pentru jurnalism.

Și, ca să apuce să-l primească, ar trebui păzită cu maximă vigilență de amenințarea răzbunării celor demascați de ea.

Sursa: Contele de Saint Germain