În lumea asta poluată,
copiii vor o altă soartă...
Mai
înainte de-a intra în chestiunea care constituie tema textului de față, și anume
greva climatică a tinerilor din (aproape) întreaga lume, cuvine-se să vedem cum
stă treaba cu destinul sau soarta, termen care în unele dicționare este echivalat ba cu fatalitatea, ba cu norocul.
De pildă, în antichitatea elină destinul purta numele de moira și
constituia „urmarea încălcării de către om a moralității umane” (Alexandru Babeș în eseul Geneza
zeilor, Editura Enciclopedică Română, București, 1970), pe când în creștinism el se va numi „păcatul originar”. Același autor subliniază în lucrarea mai sus amintită,
categorica deosebire dintre „moralitatea umană” și „moralitatea ideală a zeilor”, respectiv moralitatea
divină. Firește, numai moralitatea
ideală, inaccesibilă omului, „poate restabili echilibrul interuman”, pentru că
„numai din punctul de vedere al acestui absolut se poate repara în chip
echitabil, satisfăcător o pagubă morală pricinuită omului” (Al. Babeș).
În
cartea Cultură indiană în texte și studii (Editura Științifică
și Enciclopedică,
Bibliotheca Orientalis, București,
1978), marele nostru indianist Theofil Simenschy avansează două remarcabile
completări întru clarificarea vechiului și absconsului „destin”:
1)Dacă
termenul latin destino are înțelesul de „a înțepeni, a fixa, a
hotărî”, căci e format din cuvântul neîntrebuințat „stano„ sau „stino” („a fixa”), iar rădăcina lui
„stano” este „sta-” („a sta”), „la hinduși, alături de destin, joacă un rol covârșitor și
fapta”. Iată motivul de ce, continuă T. Simenschy, „găsim și la ei, mai mult decât la romani, o reacțiune puternică împotriva credinței că numai destinul conduce lumea aceasta”, fapt pentru
care doar literatura indiană, adepta metempsihozei/transmigrației sufletului, „exaltă atât de frumos fapta și voința,
mai ales în luptă cu destinul”. Precum în următoarele cugetări superbe: „Pe
lumea aceasta nimic din ce se află în univers nu e cu neputință pentru cei cu suflet mare”; „Fericirea supremă e
anevoie de dobândit, atâta timp cât omul nu face o sforțare eroică”; „În lanțul veșnic
reînnoit al existenței pământești, cine moare fără a se renaște? Dar numai acela e socotit că într-adevăr s-a născut
aici pe pământ, care strălucește
cel mai tare între ai săi”.
Însă, ne
spune mai departe Simenschy, indienii „nu s-au mărginit numai să constate
puterea destinului, ca grecii, sau să-i opună voința, și-n
special fapta, ca romanii”, ci au fost intens preocupați, prin învățătura lor despre karman
(karma după unii traducători), să
ofere un răspuns mulțumitor la
următoarea întrebare (de-o vârstă cu rațiunea): De ce unora le merg toate din plin, deși sunt răi și ticăloși,
iar altora le merge prost, cu toate că ei sunt buni, sprinteni la minte și activi?
Potrivit
conceptului karman, care înseamnă
deodată faptă și destin, fiecare om
culege „rodul faptelor sale și se renaște după felul faptelor pe care le-a săvârșit în viețile
anterioare”, idee admirabil descrisă în Mahābhārata:
„Altul se folosește de
averea celui mort; numai cu două lucruri trece el pe lumea cealaltă: cu faptele
sale bune și cu cele rele, care-l
însoțesc veșnic”.
Dar
(asta ilustrând esențiala
diferență dintre mitologia hindusă și cea greco-romană), nu doar sufletele oamenilor au de
suportat urmările propriilor fapte, ci – ca parte dintr-o lume „menită să
piară” – înșiși
zeii sunt muritori, timpul fiind mai presus
de aceștia!
2)În
ceea ce privește norocul, romanii aveau termenul fortuna (cu sensul atât de soartă sau destin, cât și de izbândă sau fericire, ceea ce arată că la ei norocul
și destinul erau strâns
unite), pe când vorbitorii de sanscrită – ne informează T. Simenschy – au la
îndemână doi termeni: a)Siddhi cu înțelesul de „noroc” și „izbândă”; b)Daiva,
înrudit cu termenii latinești divus-divinus, are înțelesul de „divinitate și destin”, astfel arătând că „norocul și destinul sunt rezultatul voinței divine”.
Sigur că
lucrurile stau altfel în Biblie, unde
toate s-au plămădit prin vrerea Atotputernicului și sunt conduse de El, adică acolo unde, din acest motiv,
nu este loc pentru destin, noroc și întâmplare. Tocmai de aceea, dacă facem abstracție de eclesiastica „deșărtăciune”, ne înștiințează
același Simenschy, cuvântul
soartă sau noroc se întâlnește
în Vechiul Testament doar în trei cărți (Genesa, Macabei, Isaia), iar în Noul Testament
nu apare deloc...
Revenind
la ale noastre (tema anunțată în
titlu), mă bucur foarte mult că tinerii din aproape întreaga lume au declanșat pe data de 20 septembrie greva climatică globală,
grevă care a culminat în New-York cu ocazia summit-ului
O.N.U., adică în ziua și în locul
unde și-au dat întâlnire sforarii
mari și mici ai politicii
planetare. Spun „sforari politici” (mă rog, poate că mai potrivit era să le
spun haramuri, având în vedere dezastrul provocat de ei și de toți
predecesorii lor), deoarece or fi trăgând ei niscaiva sfori la vedere, dar la
rândul lor sunt numiți și manevrați
de așa-numitul Guvern mondial
din umbră, membrii acestei suprem-odioase coterii fiind adevărații păpușari/rechini
financiari, economici și politici
ai planetei. Ceva asemănător cu ceea ce se întâmplă întrucâtva (doar
întrucâtva!) în lăbărțata și neunita Uniune Europeană: în față este Parlamentul, în spatele acestuia stă Comisia
Europeană cu obligatoriile (sic!) ei directive și recomandări, iar în spatele Comisiei, cu cei circa
40.000 de angajați și comisari plătiți regește și nealeși,
se lăfăie trusturile petroliere și farmaceutice.
În
paranteză fie spus, al doilea război mondial a fost pregătit de Hitler și ciracii lui cu banii concernului Krupp și ai trustului chimico-farmaceutic I.G.Farben, care nu
doreau doar revanșa pentru
pierderile suferite după înfrângerea din prima conflagrație mondială (cea mai dureroasă pentru kruppi și farbeni a fost pierderea coloniilor!), ci și instaurarea unor întinse imperii economice, capabile să
le furnizeze grămezi de bani după transformarea milioanelor de roboți joviali în sclavi sadea. Culmea este că niciunul dintre
aceștri monștri, la urma urmei finanțatorii și
marii beneficiari ai regimului nazist, n-a fost condamnat de Tribunalul de la
Nürnberg (au fost doar menționați și câțiva dintre ei admonestați!), cu toții fiind în mare grabă preluați de anglo-americani și încurajați să-și
împlinească spurcatele visuri de îmbogățire în țările
acestora...
Existând,
așadar, o necontenită cârdășie între oligarhia politico-militară și cea economico-financiară (desigur, cu actualul spor
într-ale lăcomiei, nesimțirii,
ipocriziei și centralizării
banilor), nu-i de mirare că încet-încet cam toți pământenii se sufocă din pricina poluării alimentelor,
aerului și apei, că micuța noastră planetă geme sub greutatea munților de gunoaie pe care-i tot înalță „civilizatele” miliarde de bipezi fără minte și că natura siluită de aceștia, reacționează
cu o furie din ce în ce mai nimicitoare.
Iată de
ce îmi pare bine că tinerii de pretutindeni (din Europa până în America, Africa
de Sud, Japonia și
Australia) s-au săturat până peste cap de mizerabila politică a trumpilor,
putinilor și jairilor, care
pretind că se îngrijesc de destinele miliardelor de semeni, însă în realitate
(a se citi „la comanda și potrivit
intereselor globaliștilor”)
pun într-un mare, iminent și
ireversibil pericol întreaga viață pământească, darul cel mai prețios al Creatorului.
Mesajul
transmis de greva climatică a tinerilor este pe cât de limpede, pe atât de
categoric: „Noi reprezentăm viitorul acestei lumi, pe care voi, politrucii mari
și mici, vreți s-o transformați într-un iad prin ticăloșia și/sau
nevrednicia de care neîntrerupt dați dovadă. Așa că ne opunem abuzurilor pentru care ați merita să fiți puși
la zid și, cu voințele noastre nestrămutate, apărăm dreptul general la viață al plantelor, animalelor și oamenilor, adică ne dorim să repunem trenul viului pe
fermele linii ale credinței și educației”!
Dragi
tineri, Dumnezeu este alături de voi în această nobilă acțiune și
nu mă îndoiesc că, prin grația
Lui, toți acești ipochimeni iresponsabili, trufași și găunoși vor ajunge acolo unde le este locul – la groapa de
gunoi a istoriei.
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
22 sept. 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu