Pe trotinetă, spre Cotroceni

De departe cea mai spectaculoasă intrare în cursa electorală pentru preşedinţie a avut-o Kelemen Hunor: pe trotinetă.

Este un mod de a se face vizibil, dar şi o luare în răspăr a competiţiei pentru fotoliul de la Cotroceni. Este bine spus „fotoliu” pentru că oaspetele invitat să locuiască la Controceni mai mult stă degeaba decât lucrează. Asta a vrut să spună liderul UDMR când s-a arătat nemulţumit de prestaţia lui Klaus Iohannis.

Mă aşteptam la mai mult din partea preşedintelui ales în 2014. În niciun caz să fie un „pompier atomic”, aşa cum se autocaracteriza preşedintele în funcţie la depunerea candidaturii.

Poate că gestul lui Kelemen Hunor de a merge pe trotinetă era şi o invitaţie la creşterea vitezei de reacţie a lui Iohannis. Într-adevăr, toată lumea este nemulţumită de ritmul lui de lucru, de plecările prea dese în vacanţe, de deplasările săptămânale la Sibiu, ca şi când ar fi un navetist.

Kelemen Hunor se numără printre candidaţii care nu au nicio şansă de a intra în turul doi. Ca să nu mai vobim de câştigarea alegerilor. Tocmai din această cauză liderul UDMR se vedea în finală alături de Teodor Paleologu, un alt candidat fără şanse.

Ca reprezentant al unui partid, depunerea unei candidaturi are un scop precis: de a-şi mobiliza şi a-şi ţine electoratul aproape. În funcţie de rezultatele obţinute de candidat se clasifică partidul, găsindu-şi locul în ierarhia formaţiunilor politice. Depăşirea pragului electoral devine o ţintă, atât în cazul UDMR cât şi al PMP.

Pe de altă parte, în funcţie de scorul obţinut se negociază voturile acordate unuia dintre candidaţii intraţi în turul doi. Ambele partide, UDMR şi PMP, îşi îndeamnă electoratul să voteze cu Klaus Iohannis.

Prin urmare criticile din campanie la adresa preşedintelui Iohannis trebuie privite cu circumspecţie. La fel se întâmplă şi în cazul candidatului Dan Barna. În caz că nu intră în turul doi, electoratul USR-PLUS îl va vota pe Iohannis.

Înscrierea în cursa prezidenţială a candidaţilor partidelor mai mici are şi scopul de a-şi mobliza şi testa electoratul pentru alegerile locale.

Un obiectiv major al partidelor conduse de Tăriceanu şi Ponta îl reprezintă obţinerea unui rezultat bun al candidatului pe care îl susţin. De scorul obţinut de Mircea Diaconu depinde viitorul politic al ALDE, precum şi al lui Călin Popescu Tăriceanu. Mai puţin al lui Victor Ponta şi al partidului său. Pro România are alt spaţiu de manevră. În situaţia în care Viorica Dăncilă nu intră în turul doi, PSD este posbil să se reîntoarcă spre Victor Ponta şi chiar să ajungă la un tip de alianţă, la o fuziune cu Pro România care să implice o uşoară repliere ideologică, poate chiar o schimbare de nume, prin adăugare. Pentru că PSD totuşi reprezintă un brand, partidul lui Ion Iliescu, Adrian Năstase, Liviu Dragnea nu îşi va abandona numele cum a făcut PDL.

Viiorul imediat al PSD depinde de scorul obţinut de Viorica Dăncilă. În joc este şi viitorul ALDE. Cele două partide plătesc poliţele pentru modul cum s-au lăsat guvernate de Liviu Dragnea. Atât Tăriceanu cât şi Dăncilă, împreună cu partidele lor, se pot considera victime colaterale.

Desigur, este greu să ne imaginăm că dacă ar fi candidat Călin Popescu Tăriceanu s-ar fi deplasat spre BEC pe trotinetă. Poate şi motocicleta este un mijloc prea juvenil pentru el. Nici pe Viorica Dăncilă nu o vedem deplasându-se pe trotinetă, dar pe Klaus Iohannis, amator de mers pe bicicletă, l-ar prinde mijlocul de troasport introdus în politică de Kelemen Hunor. Problema e că pe trotinetă, oricât te-ai strădui, nu poţi ajunge prea departe, mai ales pe terenuri denivelate. Te poţi deplasa rapid între două puncte foarte apropiate, clar delimitate, aşa cum şi-a propus şi liderul UDMR. Adică la mare distanţă de locul care l-ar putea duce în turul doi al prezidenţialelor.

Autor. Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş