Motto:
,,Și mai mor,
Uneori,
Ca un fluture uitat,
În grădini otrăvite".
,,M-or tălmăci ocnașii ierbii, sub rădăcini roase de râme,
argonauți pe mări de sare, înspre un țărm imaginar,
și-n golful inimilor sparte vor arunca alte parâme,
nod gordian în patru păsări: ,,good bye", ,,auf wiedersehen", ,,au revoir".
În raftul colindat de ape, algele ca-n abecedare,
urcând nisipul în spinarea furtunilor, târziu refren,
cioplind în umărul de calcar, o bibliotecă de vânzare,
surâs de gheață în batiste: ,,good bye", ,,auf wiedersehen", ,,au revoir".
Luntrașii, drepți ca o lumină prin creierul uitat de gânduri,
străini, de orișice limanuri, arzând pe gura mea dar, vai,
corăbii fără de catarge, femeile curg, rânduri, rânduri,
spre portul despicat de umbre: ,,good bye", ,,auf wiedersehen", ,,au revoir". (GOLFUL RĂTĂCIRII, din volumul ANOTIMPURI LA INDIGO, pag. 35)
****************
,,M-am întrebat adesea ce ar fi fost oșeanul fără cuțit și fără ceteră? Adică, ce ar fi fost el ca individ, dincolo de manifestarea instinctuală și mare liniște sufletească s-a așezat peste mine când am descoperit că oșeanul, locuitorul cel născut în Țara de Nord, în Țara Oașului, poate să fie poet. Dincolo de ceteră și vendetă este un fel de lirism natural incantat în spațiu și încă neexploatat pe măsură", pag. 5, din prefața semnată de prof. dr. Nicoară MIHALI - UN POET AL DURERII - în volumul ANOTIMPURI LA INDIGO, apărut la Editura Fundației Culturale ,,ZESTREA", Baia Mare, 2006, pag. 76, ISBN 973-86384-1-4, autor regretatul NICOLAE I. PETRICEC, cu o grafică a autorului. De reținut faptul că acest volum a fost premiat - PREMIUL I - la Festivalul de istorie și literatură ,,George Pop de Băsești", ediția a V-a, mai 2006, organizat de Primăria Băsești, Fundația Culturală ,,George Pop de Băsești" și Centrul Creației Populare Maramureș.
.....
...
,,Nicolae I. Petricec, cunoscut și ca grafician, scrie o poezie în registrul modernist, dar este fidel și stilului clasic, în care se face simțită prezența obsesivă a iernii, a atmosferei reci, siderale prin care zvâcnește arzătoare iubirea ori neîmplinirea ei. (...) Dragostea învinsă creionează poezia existențială cu imagini artistice admirabile, cu o rostogolire a sentimentelor și o curgere explozivă a reprezentărilor metaforice în care poetul se obiectivează și nu se lasă în voia deznădejdii. Stilul baladesc al versurilor și cel clasic au fost în ajutorul grupului 《Orizont 77》, pentru redarea glasului muzical al poemelor", îi scria Vasile DRAGOȘ, în presa locală, (ziarul Graiul Maramureșului), din 16 martie 2004, apud Anotimpuri la indigo, pag. 7.
..............
,,pentru toate acestea
cererea mea de grație
a fost respinsă
de o peniță
înmănușată până la cot
și deprinsă a scrie
adevărul
cu mâna stângă", RECURS, pag. 74, același autor, Nicolae I. Petricec, același volum, Anotimpuri la indigo.
Au rămas multe lucruri nespuse, nerostite despre poet. Unii, poate l-au uitat. Alții nici nu l-au cunoscut. Fire sensibilă de altfel. Minte sclipitoare. Mulți l-au folosit, doar. Nu a cerut nimic în schimb. Nu a trăit pasional. Se mai refugia din când în când, în bere. La OJT era locul de întâlnire al poeților cu poezia. Dar nici bani nu avea prea mulți. Nu îi ,,întorcea cu lopata". Dimpotrivă. Era sărac. Dar nu spunea nimănui. Unii, cei care l-au cunoscut, mult mai mult decât mine, mai povestesc câte o amintire. Din alte vremuri. De pe timpuri... și ce timpuri. Atunci era timpul lor... cum ai trecut, timpule, așa de iute? Noroc, (nu-i așa?), cu cei care mai susțin ,,instituția prieteniei". Nu își arăta supărarea niciodată. Avea mereu promisiuni că i se va publica o carte. Promisiuni. În acest interval de timp, între minciună și promisiune, Nicolae I. Petricec, cu bune și cu rele, își ,,ducea veacul", eliberându-se prin scris. Dedicându-se lui. Eseurile sale, cu tentă moralizatoare, erau ,,gustate și apreciate". Însă omul, eseistului, poetul Nicolae I. Petricec, nu prea. Nu aveau timp și pentru el. El, în schimb, avea timp pentru toți. Mai venea pe la Prefectura Maramureș. La parter era Inspectoratul/Direcția de culte și cultură. Mai aducea câte un material - o poezie, un eseu, pentru a fi publicate. Primea câțiva leuți. Se bucura ca un copil. Câțiva leuți (mărunțiș, de altfel!) erau pentru el, o avere. Respecta omul de lângă el. Avea idei. Dar vremea lui trecuse... Era obosit. Obosea repede. Nu avea nimic al lui - casă, masă, alea, alea, averi. Singura avere era un pix și o coală de hârtie pe care scria. Le aduna cu gândul la un debut literar în volum personal. Acum aș vrea să mai fie. Desigur, l-aș privi cu alți ochi. Se mai întoarce în gândurile noastre. Rar. Tot mai rar... într-o zi vom pleca și noi, și nu va mai rămâne nimic. Din această pricină mi-am dorit includerea în volumul de antologie. Din respect. Prețuire și respect pentru ceea ce ai fost pentru literatură. Un om mic, la statură, dar mare la minte și talent.
,,alerg de multă vreme
prin liniștea fărămițată
n-am atinsde mult
așternutul cuvintelor
speriate de atâta absență
nesfârșită inducere în eroare
a celui adormit
în preajma unui izvor
atunci îmi iau
biblioteca în oase
și mă călătoresc mai
departe
pe un drum cârpit
cu blesteme", BIBLIOTECA DIN OASE, pag. 63.
.............
,,A fost la început de ianuarie. Și mi-am amintit cum, în urmă cu vreo două decenii, l-am cunoscut pe acest Petricec, elev la Șincai pe vremea aceea. Apoi a scris pentru rubricile noastre sportive. Inclusiv pentru Basorelief. Și m-a cucerit prin stilul său melancolic. (...) Comunicare fină, cu impact psihologic. Gen Crina Liliana. Am fost convins că va ajunge un mare ziarist. Și chiar a ajuns. Dar, cu aripile frânte. Îmi pare nespus de rău că nu l-am putut ajuta mai mult. Sunt oare naiv crezând că nu-i prea târziu?!", pag. 8, Ioan P. Pop, în Graiul Maramureșului, 6 ianuarie 2005.
........
Azi, or fi rătăcind printre stele, împreună cu Vasile Dobra, Ioan Voicu, prof. Dragomir Ignat, prof. Dumitru Rusu, Ioan Bogdan - (alias Dumitru Iuga), Maria Mariș Dărăban - pe care a venerat-o și a apreciat-o foarte mult, prof. Terezia Bochiș Tăta, Ioan Burnar, prof. Dăncuș... și mulți alții. Neuitare. Nemurire. Pomenire întru Hristos. Memoria veșniciei să le fie alături... Între timp a plecat și Veronica Crăciun Perșe (interpreta de muzică populară din Bihor), de curând a plecat rapsodul Nicolae Sabău... DRUM LIN! Tuturor...
Foto:GDL
VASILE BELE
Chiuzbaia, 1 februarie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu