ADEVĂRUL FOARTE REPEDE
nu te mira
că mă vezi săpând pământul
grădina
nici nu a fost semănată
am făcut tot ce trebuia făcut
acum depun mărturie
așa cum te-ai prăbuși brusc
în afara lumii
plăcerile logicii
amiaza unui fruct
ce vedere minunată
ruginește adevărul rămas afară
în ploaie
învățăcelul s-a apropiat
și l-a ajutat
să se cucerească pe sine
acum am și eu dreptul să observ
să privesc dincolo de balansoar
ploaia macină casa
liniștea
minciuna
și coaja ei sănștoasă
vinovația nevinovată
palma tăcută care ne hrănește
ne micșorăm
sau poate crește anotimpul
vin zilnic
și cercetez acel punct luminos
pe hârtia acului de ceasornic
am trecut pe lângă tine
femeie
singura cale de a rămâne
am plătit pentru asta
tu nu râzi
citești înainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu