Vremurile de glorie ale minerilor au apus odată cu înfrângerea suferită în timpul guvernului CDR. Bătălia de la Costeşti din ianuarie 1999, soldată cu victoria celor peste 15.000 de mineri contra a 2000 de poliţişti şi jandarmi, le-a deschis drumul spre Bucureşti. S-a decretat stare de urgenţă pe întregul cuprins al ţării. A fost mobilizată armata, minerii au fost opriţi, iar premierul Radu Vasile a semnat “Pacea de la Cozia” prin care promitea să nu închidă minele.
După 20 de ani vedem alţi mineri. Odată cu închiderea unor mine, minerii nu mai sunt o forţă de temut. Au însă o armă. Când nu sunt ascultaţi se închid în subteran.
Nu doar minerii nu mai reprezintă forţă. Studenţii de azi nu mai sunt ca studenţii din 1990. Este adevărat că nici revendicările de acum nu mai sunt de calibru celor de acum 30 de ani. Atunci luptau pentru o cauză, cereau democraţie şi libertate. Acum studenţii cer transport gratuit pe calea ferată. Este o diferenţă uriaşă.
Oricât am fi de sceptici, România s-a schimbat mult în cei 30 de ani. Nu atât de mult pe cât s-ar fi putut schimba. Cele cinci mineriade au contribuit la trasarea unei imagini care nu i-a făcut cinste României. În plan politic s-a făcut o legătură între mineriade PSD (PDSR, cum se numea atunci), nefavorabilă social-democraţilor.
Partidul resimte şi după 30 de ani pata. PSD-ului i s-a pus o etichetă pe frunte care nu s-a şters încă.
Cum reacţionează în anul 2021 partidele politice la protestul minerilor din Valea Jiului? Singurul politician care profită de ocazie este omniprezenta Şoşoacă. Nu însă şi AUR, partidul cu care a intrat în parlament. Din cauza unor dispute interne, vajnica luptătoare anti-mască a fost exclusă din partid.
Vorbim în anul 2021 despre reforme. Despre nevoia de reformă şi restructurare s-a vorbit şi în perioada mineriadelor, cuprinsă între 1990 şi 1999.
Primul deceniu de după căderea regimului comunist a fost împărţit între PDSR şi CDR. Partidul lui Ion Iliescu a guvernat şase ani, iar CDR patru. Ce reforme s-au făcut în acei zece ani? Cea mai mare realizare a guvernului CDR a fost închiderea unor mine în pierdere şi începutul privatizării. PDSR s-a dovedit un partid reacţionar, care nu a înţeles în ce direcţie merge lumea.
România a rămas mult în urma celorlalte foste ţări socialiste, Ungaria, Cehia, Polonia. Pierzând startul, nu a reuşit să recupereze distanţa nici după 30 de ani. Am intrat mai târziu în NATO şi UE, am rămas în afara Spaţiului Schengen.
PSD a recuperat ceva în timpul guvernului Adrian Năstase. Dacă fostul lider PSD rămânea în viaţa politică probabil partidul ar fi avut un alt parcurs, o altă evoluţie, o altă imagine externă.
Protestele minerilor de acum ne arată adevărata faţă a României. S-au schimbat multe lucruri în bine, dar feţele înnegrite de praf ale minerilor încă reprezintă o faţetă a oglindei României anului 2021.
Dacă nu ar fi în vigoare restricţiile, minerii s-ar fi deplasat la Bucureşti şi am fi asistat la a şasea mineriadă. La protest ar fi participat şi studenţii. Ar fi avut loc Pacea de la Bucureşti, între mineri şi studenţi.
De data aceasta nu PSD este partidul care ar fi profitat de ocazie pentru a-şi consolida bazinul electoral.
Privind în urmă ce se observă? Că toate mineriadele au fost îndreptate împotriva partidelor de dreapta. La primele mineriade minerii au atacat sediile partidelor istorice.
În sediul PNŢCD au găsit un xerox şi au tras concluzia că este o maşină de tipărit bani.
Închiderea minelor nu a fost un proces care s-a petrecut doar în România. Doamna de Fier, Margaret Thatcher, premier al Marii Britanii nu a cedat în faţa protestelor oamenilor de sub pământ.
Se poate spune că singura reformă dusă aproape până la capăt în România este industria mineritului. Din punct de vedere social nu este o victorie. Din punct de vedere politic, la decăderea PNŢCD un pic a contribuit şi restructurarea din sectorul minier. Apropiat de tineri, PNŢCD, ca de altfel şi PNL, nu au reuşit să-şi mărească baza electorală cu foarte importantul segment social al studenţimii.
Evoluţia României în cei 31 de ani de la Revoluţie poate fi urmărită analizând cele două categorii sociale, minerii şi studenţii.
Autor: Dumitru PĂCURARU
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu