Ziua de 15 februarie,
din acest an, 2021, m-a întors cu aproape trei decenii în urmă, când priveam,
ore în șir, la televizor cum se înfiripează noua democrație parlamentară. Era o
noutate absolută, că tocmai ieșisem din vremea unui singur partid. Brusc, eșaloanele
secunde au dăruit noii democrații exponenți care învățau din mers. Cei reveniți
în țară, Ion Rațiu și Radu Câmpeanu, secondați de Seniorul Corneliu Coposu, au
dat vectorul necesar pentru deschiderea spre o altă lume. Noua gardă politică
i-a primit cu rezerve serioase, tocmai în numele democrației, despre care știau
mai multe decât proaspeții cameleoni. O spun ca o constatare, că nu puteam
importa români democrați pentru a conduce țara.
Democrația tranziției s-a învățat cu mijloace orgolioase, cu strigăte și
cuvinte grele, unii față de alții. Dacă mă întorc în timp, îmi dau seama că nu
se putea intra cu eleganța discursului parlamentar în noua lume românească. A
durat cât a durat spectacolul parlamentar, care ne răpea somnul, apoi starea de
spirit s-a mai așezat. Lăsând supape de evacuare pentru energii care ieșeau din
schema firesc așteptată de noi. Se vede că seducția acelui spirit revoltat nu a
apus. Asta am văzut luni, 15 februarie, când reprezentanții partidelor actuale
au interpretat rolul înaintașilor, dar în formă modernă. O zi nefericită pentru
politica românească. S-a huiduit, s-a strigat, s-au rostit cuvinte grele, care
nu aveau legătură cu moțiunea simplă îndreptată împotriva ministrului
Sănătății.
O senatoare controversată, vocală și electrizată, a debutat în lumea politică
ca o salvatoare a neamului, dar se dovedește a fi o tristă gălăgie fără de
idei. Ce mi se pare revoltător este faptul că a confiscat idei patriotice, în
această vreme de derută națională. Doamna amenință până la marginea injuriei,
trecând orice barem al unui demnitar român. Intervențiile ei sunt inacceptabile
într-o lume care se consideră civilizată. Mai nou, se vede că partidul sub al
cărui stindard a intrat în Parlament a fost încropit în pripă, cu oameni
adunați de prin văi și munți, fără a-și putea contura vreo doctrină. Este
nevoie, cred eu, de o direcție națională în politica românească, dar nu de un
spectacol jalnic și fără folos.
Ziua de luni, 15 februarie, a fost sedusă de un început al democrației
postdecembriste, dar cu efecte jalnice. Cei care au vorbit în plen nu au reușit
să mă convingă, cu argumente, de alungarea ministrului Sănătății din fotoliul
Coaliției. Iar el a dat replici naive, fără demnitatea funcției încredințate.
Pentru mine, puteți să-l țineți cât vreți acolo unde este, dar eu cred că nu
are energie pentru starea de spirit a națiunii. Amenințată de boli, spaimă și
moarte. De confuzie și multe întrebări. Când vă aud că vorbiți pentru noi, cu
vorbe de sticlă, fără o undă de umanism, mă apucă îngrijorarea. Se vede cum
tratați sănătatea noastră. Ca jurnalist, știu să apreciez informația, dar vă
pretind cuvinte adevărate, pentru starea de spirit a poporului român. În numele
lui, pot scrie cu sinceritate, fără pretenții.
Nu uit ziua de luni, cu vrajbă și pancarte în Parlament. Mă rog, era ziua
moțiunii. Îmi asum afirmația că noua generație de politicieni, din Parlamentul
României, nu prea are pe agendă starea de spirit a țării. Că-mi vine să spun
precum Liviu Rebreanu, într-un roman celebru: „voi nu cunoașteți poporul
român!” Și o spun și eu, că în toată grija pentru viață, nu ați pomenit un
cuvânt despre cultură. Apoi, tot în ziua de luni, președintele țării i-a
convocat pe liderii Coaliției la sfat. Nu se mai mișcă nimic în țara asta fără
acordul lui, zic unii. De la numiri pe funcții, la obosita Lege a bugetului.
Iohannis e în toate. De pe aici, de pe ulițele Nordului, simt că nu este bine.
Nu mi-am încheiat bine gîndul, că citesc o știre; grupul britanic Economist
Intelligence Unit așează democrația noastră pe ultimele locuri din lume. Nu-i
adevărat, ar spune unii, ăștia ne sunt dușmani!
După acele calcule, noi nu am reușit să importăm democrație, dar importăm
roșii. Eu regret orice gest care afurisește poporul român. Încerc să-l înțeleg
cu rațiune și demnitate. Dar nu uit să spun, argumentat, ce valori avem. Fără
să reprezint vreun partid politic în Parlament. Păcat că de acolo nu se dă
tonul național, sobru, istoric al țării. Seducția trecutului parlamentar are și
modele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu