Poezia „Cugetare”-Viorica
Șuțu
Mireasă a unui crin,
fluture efemer pe o elice ce moare, pană curcubeu, femeia care citește și pana
ce scrie, mirarea și punctul exclamării spre infinit, ochiul vrăjitoarei,
gânditoarea lângă plopii fără soț, pomul vieții cu fructe dulci și amare, oul dogmatic și nuca celestă, trandafir cu
spin și cu un suspin. Fericirea-ntr-o clepsidră unde crini albi pe față
se-ngân! Iată câteva substantive și atribute care ar caracteriza acest volum de
poezii-poeme-cu titlul POEME CONCENTRICE scris de VIORICA ŞUŢU și apărut
la editura Vatra Veche în anul 2018-cu o prefață scrisă de poetul mureșean
Mircea Dorin Istrate.
Cercul cu perfecțiunea
lui, cu bănuitele bune și rele, cu alb/negru-n betele, cu lumini și umbre-ntre
ele, cu trecut și prezent efemere este prezent chiar din prima poezie a
volumului: Ecce homo!-
Căci pe un cerc nu
există decât amintiri,
Semnele infinitului mi
se relevă abrupt,/ceva în echilibru simt că s-a rupt și...nu dărui nimic din ce
aș avea în plus, /ci flacăra ce mă mistuie ca jaru-n apus,/Iată-mi arena!Logica
în care diavolul joacă rol de mecena./ Luminile toate sunt „bun” de vânat,/ au
gust de primejdie!/ Augusta smerenie din prundul trecutului./exaltă o drojdie/
bogăția posibilului aproape curat,/ Semănătorul rămâne însă același/ cu cel
secerat.
Ce crezi că mai e de
făcut,
Când clipa pe care o
atingi e deja
Un iremediabil trecut?
Poezia filozofică de
sorginte Emil Cioran ne duce-n zona Nirvana în poezia cu același titlu: „Nirvana”
Mă afund sub parafraza
metonimică.
„sunt cel ce nu-s”
ascuns în taina unui
spic,
când buzduganul de stei
lovește-n crenelele
pieptului,
Un biet nimic!
Vrei sau nu vrei, o
zbatere-n van
Căci iminentă-i
încremenirea
limbilor de ceas pe
cadran.
Se continuă ideea trecerii
inexorabile a timpului și a omului prin timp în poezia: Ochiul-
Nimeni nu știe dacă
topirea zăpezii târzii
și care despart pe „a
fi” de „a nu fi”
poate muri,
sau poate să anime
ochiul pustietății
prin care văd azi,
moartea...
ca pe o eroare a
eternității.
Speranța vieții
transcede amintirea învinsului religios-poezia: Ecou vertical-„iar eu în a palmelor
rugă, azi sunt ecou vertical.”
Poezia Itinerar e
ca un itinerar al vieții scriitoarei:
doar smerenia limitelor
mă mai poate salva de singurătate
E ca un făcut!
Parcă din ea m-am
renăscut!
cu sau fără noroc, cu
un surâs echivoc,
mă regăsesc pe mine,
ca timp pietrificat,
natură sfărâmată în ore
ale vieții,
Aș arde în cinstea ei o
clipă doar
pe altarele
eternității!
Cercul se închide
perfect când poeta exclamă în poezia: „22”-prin regăsirea eu/lui- destin
omenesc în curgerea circulară a timpului-
-Fii doar tu...îmi
răspunde pădurea prin freamăt/
și toate vor fi lângă
tine
până la capăt!
Nostalgia amintirilor
trecutului:
De ce-ai plecat
luîndu-mi primăvara
și umărul de iarbă
dezgolit
Și astăzi maci mai
cotropesc secara
și zori mai
sângerează-n răsărit.
Viața stocată-n
memorie, în curgerea circulară a timpului-
Adun timpul în poală,
nu-l las în istorie,
cutez
să-l transform în
memorie
Cândva-numai fosforescența
sa
ne mai poate salva de
întunericul neant: poezia: Memoria
Sau evaziunea din timp:
Ploaia spală ziduri de
întuneric
pașii nimănui inima îmi
strivesc,
mă răsucesc
ca un arc spre trecut
și încerc
să înțeleg
că fiecare moarte
închide un cerc: poezia Ploaia
Omul indignat pe valul
vieții-
Ți-ai sărbezit ziua și
totu-i anapoda
treci totuși maiestuos
peste valuri ca lebăda
măcar timpul să-ți
rămână neîntinat/
Și dacă e un
Austerlitz-lumea asta nebună
mâine va fi un Waterloo
sfârșit în Sf. Elenă
și dacă atâta nepăsare
pe umeri se pune
ascultă Schubert serios
și curat
și fă o rugăciune-poezia:
Indignare
Urmărind imaginile din
carte realizate de poeta-grafician Viorica Șuțu trebuie să spun că aceste
imagini care însoțesc textele- cât și scriitoarea în sine -rămân în memoria mea
prin imagini adecvate textului de o poetă-scriitoare ce se vede-n oglindă
alături de muza inspirației, o flacără vie în lumina minții, o Evă ce caută și
aduce din arbore fructul oprit, o femeie care pune punctul pe „i” cu un ac pe
accent, o ființă care vede ochiul magic al infinitului, viziunea Pomului Vieții
în care seva vine din pământ-iar
ramurile-s mâinile care leagă cerul de pământ, centrul universului e femeia cu
pruncul care dă naștere la copii și
lumea-o-nmulțește, Iisus vede lumea și-o mântuiește, iubirea din două sfere
ziua și noaptea/Yink și Yank/bărbat și femeie/ lună și stele; a creat prin
grafica ei un cerc-cercul ei personal, un poem cu petale de crini pe copertă-etc.
Poezia Vioricăi Șuțu
trebuie s-o recitești pentru a-i înțelege nuanțele de idei și sentimente, are
un univers al cuvintelor proprii-semnificative- referitoare la ideea de „a fi”
sau „a nu fi”/ adevăr/neadevăr, bine/ rău, a creat cercuri poetice ale
existenței care se regăsesc în atributele lor-intuiția, erudiția, sentimentul,
rădăcinile omului spiritual, lume, real, adevăr etc.
Ca și în proverbul
românesc-„Ceasul umblă, lovește, dar vremea stă-vremuiește, se reia și în acest
volum ideea curgerii dramatice a timpului pe Pământ care „lovește” și timpul
cosmic-care „stă-vremuiește”-pentru că este circular.
Prof. OLIMPIA
MUREȘAN-L.S.R.-Filiala Maramureș, Ulmeni-august-2021
I
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu