Singurătatea și singularitatea poetului printre cetățenii cu care este contemporan reprezintă o temă perenă a meditației lirice, așa cum se poate observa de-a lungul tuturor vârstelor culturii, de la antici la moderni. Suntem privilegiați atâta vreme cât poeții sunt printre noi, cât încă nu sunt izgoniți din cetate, cât încă ne mai salvează, prin gândul lor purificat, de la căderea în realitatea imundă. Volumul Singurătatea poetului (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2021) este dedicat de autor atât familiei cât și comunității din care face parte. Gelu Dragoș oficiază în creația sa ritualul menit poeților dintotdeauna, acela de a mânui și de a mântui cuvintele, cum spunea Blaga, de a le aduce în starea de grație. În încercarea de a se autodefini, în relație cu universul în care trăiește, eul liric se sprijină fie de imaginea eterizată a iubitei, de proiecțiile imaginare asupra trecutului legendar al poporului său, de prezentul care îi modelează destinul, sau de alte ființe apropiate, umane, vegetale, stihiale. Volumul de față are un caracter mozaical, este un puzzle care definește vocea lirică a autorului contemporan, foarte atent și avid să perceapă lumea în toate straturile, nuanțele și sensurile ei imediate sau diacronice. Refăcând prin lectură chipul interior al poetului, cititorul se poate recunoaște, în parte, pe sine însuși, în cioburile de imagini propuse ca niște ferestre spre lume, zidite din cuvinte: „Sunt rouă/ iarbă/ izvor/ vis// Sunt nenăscutul/ dorință/ plânset/ carne// Sunt o întâmplare/ drum/ strigăt/ rană” etc. (Sunt).
Prof. dr. Monica CÂNDEA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu