Cuprinde, te rugăm, o,
Dumnezeul nostru
Întreaga ţară într-o
caldă-îmbrăţişare
Şi Fiinţa Ta să ne
devină adăpostul,
Iar pe obraz aşterne,
blând, o sărutare.
Cuprinde deopotrivă pe
mici dar şi pe mari
În crucea înălţată
între pământ şi cer,
Căci nu putem ajunge,
oricât am fi de tari
L-a Ta perfecţiune,
doar prin ce face El.
Cuprinde şi pe cei ce
nu au minte
Şi irosesc în nepăsare
darul vieţii lor,
Cât şi pe cei mai
înţelepţi la trai şi în cuvinte
Căutători flămânzi,
dar care fără sprijin, mor.
Cuprinde-ne în bogăţia
Ta nemăsurată,
Căci cu avutul nostru
suntem prea săraci
Şi dezlegaţi de
lanţuri să îţi spunem: „Tată”,
Iar Tu, milos, cu
straiele-înfierii să ne-mbraci.
Cuprinde, Doamne, cu
puterea Ta desăvârşită
Ce nu putem purta sub
rodul slăbiciunii
Şi la statura
frumuseţii Tale ne ridică,
Eliberaţi de sub
dispreţul şi ocara lumii.
Cuprinde şi pe cei ce
pribegesc departe
Să poată câştiga o
pâine dulce pentru prunci
Şi cu o dragoste ce nu
cunoaşte moarte
Spre ţara lor, mânaţi
de dor, degrabă să-i aduci.
Cuprinde-ne în grijă
şi iubire părintească,
În nobil gând de la-un
hotar la altul;
Credinţ-adevărată din
vreunul nu lipsească,
Ci stând ascunşi în
Tine să contemplăm înaltul.
Cuprinde-ne viaţa şi
când închidem ochii
La vremea sorocită să
părăsim pământul
Şi la strigarea Ta, să
se ridice morţii
În Patria de sus, căci
i-a născut Cuvântul.
Autor: Daniel Chereji
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu