Motto:
,,La omul care mi-i drag,
Treabă n-am, dar tot îmi fac!”...
Făcusem înconjurul pământului
- căutându-te, iubire,
strigându-te, izvor
rugând dorul să-mi aline albastrul din ochi
,,fiindcă ea,
mai avea,
trufandale,
și-altceva!”...
....
mi-a răspuns verdele munților
astfel:
,,privește înainte... nu privi, niciodată, înapoi!”...
iarba s-a oprit din crescut
izvorul și-a primit albastrul său
parcă pictat pe o mănăstire
se adăpau căprioarele din umbra brazilor
cântau privighetorile - cântec de cătănie
,,eu așa mi-am pus în gând,
să vă joc și să vă cânt!”...
soarele și-a oprit pasul
cucul a mai adăugat o lacrimă
pe creasta de cristal a lunii
bătrânul munte... a mai adăugat un secol
de viață...
te-am iubit tinerețe
era vocea ecoului pierdut printre zâmbete...
toate pentru tine trup de sticlă
cu privire de rouă...
pentru tine primăvară,
pentru tine rouă,
pentru tine tinerețe....
pentru tine viață trecătoare
stai câteva veacuri
... oprește-te și numără iubirile rătăcite
acolo sunt și eu
eu... același eu... hotărât să fac înconjurul lumii
pentru a săruta clipa de sinceritate...
da! te-am prins de culorile de rouă
anotimp al iubirii care încă-și săruta clipa
de tandrețe
te rog să-mi înțelegi pasul, privirea,
să rostești alături de mine
rugăciunea inimii
și a sunat ceasul dimineții
luna plecase, deja, în tărâmul viselor...
acolo am rămas și eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu