După Finala Cupei Angliei, câștigată de Liverpool la loviturile de departajare în dauna veșnicei rivale Chelsea, am avut inspirația să urmăresc gala Eurovision. Nu mai urmărisem acest event de mult, de când trupa Indiggo participa la acest tip de concurs și apoi și-a luat zborul spre stele, cu aportul lui Dieter Bohlen și altor titani ai muzicii, ca Jay-Z și Kanye West. Finala a avut loc în Italia, la Torino. Și am rămas surprins de calitatea show-ului, de valoarea concurenților și originalitatea pieselor cântate. Au urmat pe rând reprezentanții României, Italiei, Franței, Germaniei, Portugaliei, Lituaniei, Armeniei, Olandei, Norvegiei, Elveției, Finlandei, Belgiei sau Spaniei, cu o piesă sexy de mare succes, ca deodată să apară reprezentanții Ucrainei.
Nu-mi venea să cred. Ucrainenii au participat cu o
piesă așa cum mi-am visat. Și Indiggo a făcut furori în Statele Unite cu piesa
La, la, la, inspirată din folclor, din jocul „Fetele de la Căpâlna”. Ei,
același lucru l-a realizat și trupa ucraineană „Kalush Orchestra”, un nume care
amintește izbitor de călușul („kalush”) românesc, de călușarii din Oaș, joc
ritmic de o fantastică vitalitate, care se joacă de un grup de flăcăi în
special în preajma Rusaliilor. Mai mult, trupa „Kalush Orchestra”, care poate
are în ea și vreun oșean, sugera un spectacol de graniță, ce amintea de
sărbătorile creștine de la Sighetul Marmației.
A cântat cu sonuri de fluier și flaut melodii
populare ucrainene, parcă erau inspirate din mitul Zvenigora. Costumele lor
erau și ele populare, dar stilizate. Solistul principal, avea pe cap un fel de
căciulă roșie, care îi acoperea fața, sugerând poate pandemia sau poate orbirea
războiului. Nu vreau să văd așa ceva!, parcă spunea. Evident, nu a fost nici un
accent politizat. Nu a fost o gala politică, deși startul ei a fost dat de o
mare orchestră (500 de muzicieni) și de publicul din piața San Carlo, care au
cântat melodia Give Peace A Chance a lui John Lennon, preluată de spectatorii
din sala unde a avut loc Eurovision Song Contest. A fost un atotcuprinzător
Apel de pace oferit de artă, de muzicieni.
Desigur, a fost un show concurențial, dar aceste
sugestii le interpretăm noi, fiindcă este inevitabil să nu te gândești la
sacrificiul ucrainenilor pe frontul de luptă. Ucraina nu a câștigat marele
premiu din compasiune, ci pe merit, fiindcă piesa lor a fost o sărbătoare
ritmică, o paletă originală a muzicii. Fără îndoială, punctele aduse de public
demonstrează aderența oamenilor de pretutindeni pentru această țară, care luptă
cu eroism pentru pace, care scrie o pagină unică în istoria războaielor
moderne.
Ucraina, cu piesa „Stefania”, a câștigat finala
Eurovision 2022 cu 631 de puncte, dintre care 439 acordate de public. Pe
locurile imediat următoare, în finala desfășurată sâmbătă pe grandioasa Arena
Pala Olimpico din Torino, s-au clasat Marea Britanie, cu 466 de puncte (piesa
„Space Man”), Spania, cu 459 („SloMo”), Suedia, cu 438 („Hold Me Closer”) și
Serbia, cu 312 („In Corpore Sano”). Moldova, cu 253 de puncte, s-a clasat pe
locul 7, iar România, doar cu 65 de puncte, a situat pe locul 18 cu piesa
„Llámame”, interpretată de WRS.
România nu a acordat cele 12 puncte Ucrainei, ci
Moldovei, care, la rândul ei, nu i-a acordat României nici un punct!! Altă variantă
spune că noi i-am dat Ucrainei 12 puncte, iar Ucraina nu ne-a dat nici unul,
măcar unul să ne fi dat, spunea Trăistariu, după câți refugiați ucraineni
ajutăm!! Dar pentru acest ajutor, primim zeci de milioane de euro de la UE. Nu
suntem în stare să fim oameni până la capăt!? Nici o ediție Eurovision nu a
fost fără scandal românesc! Nu se poate să nu murdărim noi, cu epave ca
Marciuc, ceva frumos. Nu m-am mirat că România, în faza jurizării, a fost
acuzată de nereguli. De altfel, încurcăturile pe care le face TVR, sunt o
practică veche.
După votul juriilor naționale, în număr de 40, pe
primul loc s-a clasat Marea Britanie. Dar votul publicului a adus un plus mare
de puncte Ucrainei, propulsând-o pe primul loc. Concurența a fost acerbă. Iar
transmisia italienilor de nota 10. S-a văzut clar că regizorul de emisie și
cameramanii au studiat dinainte (de la repetiții) piesele și jocul soliștilor,
fiindcă au creat spații de manifestare specifice pentru fiecare piesă. Mai
exact, fiecare piesă a avut decorul ei. Și orga de lumini a funcționat la fel,
diferit pentru fiecare piesă. Din punctul de vedere al transmisiei, interpreții
au avut șanse egale.
Cântărețul României, Andrei Ursu, de 28 de ani, din
Buzău, cu numele de scenă WRS, nu a reușit să adune decât 65 de puncte, cum am
spus, clasându-se pe locul 18. El a cântat o piesă în spaniolă numită Llámame,
dar cu o coregrafie modestă, s-a văzut diferența față de ceea ce a prezentat
Spania, o piesă ritmică foarte originală, cântată de Chanel, cu o trupă de frumuseți
feminine de care numai Spania se poate mândri. WRS însă are meritul că a adus
din nou România într-o finală Eurovision, după 5 ani de absență.
Dar Ucraina s-a detașat tocmai prin amprenta
folclorică a piesei ei, prin orginalitatea sunetului marcată de fluier, cu
acorduri de caval, adăugate ritmului general de rap, cu valențe care amintesc
de vitalitatea trupelor americane, cu care europenii nu pot concura. Nu pot
să-i concureze decât pe latura originalităii, care este dată de folclorul
autohton. Când rapperii Jay-Z și Kanye West au ascultat piesa La, la, la a
trupei Indiggo Twins, imediat au inclus-o în ultimul lor album, cu care au
obținut patru premii Grammy, iar piesa în care se află ritmurile românești,
numită Murder to Excellence, este considerată cea mai bună piesă R&B și
folk din toate timpurile! Este ca o simfonie sui-generis (durează 12 minute).
Sunt sigur că și piesa trupei ucrainene va avea aceeași soartă fericită.
Grid
Modorcea
Accesati
piesa caştigătoare https://eurovisionworld.com/esc/kalush-orchestra-any-victory-in-any-aspect-would-be-very-important-for-ukraine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu