La sanatoriul gândurilor hărmălaie mare. S-a adus marfă proaspătă, cu certificat de garanție. Gelozia și invidia produce sinucideri de nori. Arde pământul. Crăpăt de căldură și crăpături în pământul ce încă ne suportă. Moașa de la sectorul săruturi cu-mbrățișări solare a fugit în concediul pitit cu șoferul de pe ambulanța comediei cu jenă caldă. Se vor desfășura câteva nopți fără dragoste lentă. De secetă, frunzele au căpătat riduri la tâmple și pe obrazul subțire. Vara încă se mai joacă-n fața blocului cu cheia la gât. Serile desculțe aleargă pe bulevardul amintirilor noastre, mai ales când diminețile nu mai produc răcoare. Pământul când încinge, când se ocupă cu prijonitul pomilor sau a acoperișurilor nărăvașe. Sunt sita rară prin care trece timpul. Privesc neputincios rămășița nisipului din clepsidra scursă-n Valea Șasei și pe dealurile Țepeștiului natal. Nu mai este mult. De după ușa dimineții soarele dă-n pârg. Nopțile obosite îmi par ca la începuturi, dar sunt pline de reumatism la tendoanele în care a pătruns afurisenia. Mă pitesc după prețul iertării să ascult cântul icoanelor bătrâne și vocea adâncurilor. Până ce macii nu pleacă în pelerinaj mă scufund în arta traficanților de îngeri și nu mult... Cât mă va răbda pământul.
Puiu Răducan
01.08.2022 – Rm. Vâlcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu