(Antologie
de autor)
Imaginea artistică prin metafora
vieții
Motto: „Sunt
floarea de cireș/ din stampa japoneză/ ce-și mută arderea/ în inima misterului.”(Mister)
Imagine
a trecerii frumoase prin viață - volumul de poezii „Nomad prin lumină”- este
după cum mărturisește scriitoarea o selectare a poeziilor cuprinse în alte șase
volume care au apărut de-a lungul timpului.
Fiind o
viață întreagă profesor de limba și literatura română – acel om care formează
caractere prin puterea cuvântului, dna. Rodica Dragomir reușește nu numai să
lumineze arzând ca o lumânare pentru învățăceii săi - ci și să transmită prin
vers frământările „eu” lui său poetic.
Astfel
poezia din acest volum este ridicată la rang de bucurie a exprimării, aproape
de tradiție prin exprimarea propriilor sentimente în legătură cu răspunsul dat
marilor probleme ale existenței care îmbrățișează tematica iubirii, a satului,
a timpului ireversibil, copilăria, omul veșnic călător în timp (vremelnic, dar
și etern), natura veșnic tânără etc. Poeta folosește simboluri eterne din arta
brâncușiană, se apropie de gândirea lui Lucian Blaga- poezii scrise-n lumina
adevărului luminos exprimat prin cuvinte vii, meșteșugite.
Se știe
că unde e întuneric, acolo lipsește lumina, unde e lumină - e și întuneric,
una/ul se succed/e după altul, astfel intrând în lumina sufletului poeta
exclamă:
„Să
intri desculț,
ca-ntr-o
moschee,
în
grădina sufletului meu,
de
femeie
când ne vom apropia
dureros
de țărână,
sufletele să le lăsăm
zălog în
lumină,
să
nuntească în curgeri
astrale,
în
jocurile/Aurorei boreale...”(Să intri
desculț)
Timpul
nemilos care se scurge pe nesimțite stă la hotarul luminii:
„Am
chemat lumina
să-mi
arate unde
începe
întunericul.
și a
venit pasărea soarelui
să-mi
cânte și azi
deșteptarea.
M-am
trezit ulcior
ce
poartă în trupu-i de lut
noaptea-n
adâncu-i
și licăr
de apă-n lumină
s-adape
setea de mâine.” (Hotarul)
Poezii
închinate artei (olar, artist popular, sculptor de porți maramureșene, pictor
al sufletelor în poezia populară – poetul ți se-nchină și-ți apreciază
lucrarea:
„Și
lemnul, ce cale își face
spre
bolta întinsă, albastră,
sub
dalta-ți măiastră
se
schimbă în porți cu roate solare
ce
casa-ți păzesc
de vrăji
seculare.
Și
somnul, și harul,
si
munca, și-amarul,
și casa,
și pruncii,
le-așezi
sub sfânta icoană
pictată
pe sticlă
cu
lacrimi de mamă.” (Închinare)
Timpul
tău (al poetului) va rămâne etern în amintirea oamenilor? E întrebarea ce-o
bântuie pe Rodica Dragomir - așteaptă să renască-n altă floare sau va rămâne să
dăinuie etern în universul ce nu moare?
(Timpul tău).
Poezii„misterioase”ca
și cele scrise de Lucian Blaga, poeziile din volumul Nomad prin lumină ne
relevă un călător prin lumina copilăriei și apoi a conștiinței, poeta Rodica
Dragomir ajunge să-și exprime un crez poetic fără umbre:
„Odată,
în margini de noapte,
mă voi
întrupa în lumină
din
ochii bufniței oarbe
cum
s-a-ntrupat
din jale
Electra. ” (Umbra)
Muzicalitate,
ritm interior, mister și încântare- toate adunate-ntr-un volum de dor:
„Mi-e
dor de drumul meu de călător,
de
frunza care se desprinde-n zbor,
de raza
de soare ascunsă de nor,
de
tunetul ce moare în ecou îndepărtat
și de
lumina ce iute cerul a brăzdat.
Mi-e dor
de chipul meu de ieri, pe care/ nu-l mai știu,/ de gândul care, chiar de doare,
azi nu e tot atât de viu,/ de clipa ce-abia născută devine trecut,/ de viața ce
curge - râu neștiut - / din care cu sete aș bea tot mereu,/ cu setea dintâi a
ceasului meu./ De n-ar fi totul trecător, am mai cunoaște, oare, dor?” (Dor)
Prof.
Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramures
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu