SEMNAL EDITORIAL - VALENTIN LUPEA

 

VALENTIN LUPEA, Trăirile și frământările POETULUI, Editura eCreator, Colecția Poesis, Baia Mare, 2024

 Motto: „Prin poezie putem călători în voie

prin acea zonă de sensibilitate

în care semnificația cuvintelor

se pierde în magie.” (Terapie prin poezie)

Scriitorul Valentin Lupea recunoaște în Cuvânt înainte că mereu s-a întors la iubirea cea dintâi care a fost poezia, s-a aflat mereu în căutarea frumosului, al olimpului artistic exprimat prin poezie, prozodie a frumosului ideal/ imaginar ori de câte ori realitatea n-a fost la înălțimea cerințelor de suflet de poet. A căutat mereu poezia din suflet: „Acest lucru gingaș, înaripat și sacru”- Platon

Din iubire de sine și de oameni, din dorința de-a comunica și de a-și înțelege propriile gânduri, Valentin Lupea  scrie o poezie conceptuală, pune întrebări și dă răspunsuri posibile la problemele ce-l frământă pe el  ca poet și probabil și pe alți oameni cu suflet sensibil.

Stând de vorbă cu sine însuși, poetului îi trec prin față stări ale ființării sale cu bucurii și neajunsuri „regretul mă roade pentru ce n-am făcut/ provocându-mi durerea timpului pierdut”- De vorbă cu mine însumi- precum altădată Marcel Proust căuta să deslușească nebuloasele și înțelesurile subtile ale timpului pierdut.

 Poetul se află în căutarea istoriei  din ficțiunea romanului Genoveva de Braband cu o tehnică de cercetător pas cu pas de prozodie a devenirii acesteia.

Ca orice cercetător, scriitor pasionat, Valentin Lupea caută să răspundă la întrebările referitoare la rostul omului pe pământ,  care e locul lui în Univers/Multivers sau care e limita dintre realitate și lumea paralelă a imaginației, deoarece se spune „că literatura devine expresia cea mai înaltă a unei națiuni” și se întreabă dacă generația de scriitori oarecum conservatoare se va alinia noilor generații de scriitori mai tineri:

„Putea vom oare face

din felurite generații

o singură generație,

generația creatoare,

unică-n gândire,

spirit și-n simțire?” (Generația creatoare)

Poetul, ca și poezia se regăsesc mereu în căutarea adevărului, al frumosului și al luminii din cuvânt, al regăsirii „mitului în istorie și istoria în mit” în  căutarea simplității prin găsirea fericirii în simplitate și iubire de glie.  Prin poezie se încearcă lupta împotriva nonvalorilor ce sunt uneori promovate prin mijloacele mas media, a desconsiderării moștenirii străbune în artă, literatură și cultură, poetul fiind convins că vor mai fi oameni care să caute acele valori „de viață veșnică,/ a neamului izvoare,/ pline de farmec, și de puteri nebănuite/ convinși de actul împărtășirii/ și al continuării/ misiunii noastre istorice/ pe acest pământ.” (Manifest)

O lecție de patriotism de care au nevoie tinerii români ne e dată în poezia Patria e Geea și ea e mama mea: „Dar nu uita, române,/ Oriunde te-ai afla,/ Patria e Geea/ Și ea e mama ta.”

Valentin Lupea iubește iubirea ca și concept, iubește omul ca pe o ființă la fel iubitoare: „Te voi iubi întotdeauna/ și-n altă viață dacă mor,/ și voi muri convins că după moarte/ iubirea încă-și are un rol,/ acela de-a ne ține-n viață,/ chiar și atunci când suntem morți.” (A iubi iubire)

Deoarece poezia nu poate fi ruptă de realitate, dar nici nu poate fi o copie a acesteia, unele poezii realizează o paralelă între școala de altădată și cea de acum: „Atenție mare, domnilor guvernanți,/ nu loviți în școală,/ că o să destabilizați,/ nu numai un sistem anume,/ ci un popor întreg,/ cu țara lui cu tot.” ( Școala în derivă - Și nu este pamflet)

Deși stresat și nemulțumit de anumite aspecte ale existenței sale pământene, cu gândul la viitorul copiilor noștri, poetul Valentin Lupea  încearcă o ieșire din labirint, cercul ce mereu îl înconjoară, pentru a găsi fericirea mult visată:„ coala albă de hărtie/ se umple-ncet de interes/ idei, cuvinte, feerie/ totul trece-ncet, se schimbă/ transformându-se-n poezie,/ speranță, încredere și bucurie.” (Ieșirea din labirint)

O poezie interesantă și un răspuns la întrebarea ce se pune în legătură cu valabilitatea și persistența poeziei ca fapt artistic în acest univers palpabil, sau în lumile paralele posibil existente din Multiversul existențial:

„Fi-va atunci, poezia,

liantul între lumi

și punctul sensibil al multor viziuni,

într-un Multivers fantastic,

mai practic și mai bun?”  (Vers și multivers)

sau:

„Iubirea-i acea forță cosmică,

grandioasă, generatoare și creatoare,

este acel principiu unificator,

al cerescului și al teluricului,

al finitului și infinitului.” (Estetica iubirii)

Închei cu o posibilă prelungire a celor exprimate-n poezii:

Cel mai mare obstacol în viață este FRICA.

Cel mai urât sentiment este URA.

Cea mai mare greșeală este SĂ RENUNȚI.

Cel mai frumos cadou este IERTAREA.

Cea mai mare putere este CREDINȚA.

Cel mai frumos lucru este IUBIREA.

 

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM, 2024