Poesis - Aurelia OANCĂ

                                                 NU  SUFERI

 

De-ți plouă-n suflet sau ai ochi de jale,

Ridică-ți fruntea spre înaltul cer,

Sădește flori și zâmbete în cale

Și ai să vezi, durerile îți pier.

 

Nu te gândi la ce-ți vor doar răul,

Ei altă treabă n-au, așa-s făcuți,

Tu să-ți urmezi doar drumul, ca pârâul

Și lasă-i să devină toți tăcuți.

 

Nicicând nu vei putea opri furtuna

Ce-o născocesc acei ce te urăsc,

Dar tu, ridică-ți fruntea ca întruna

Să vadă-n tine scumpul: Te iubesc!

 

De n-ai să poți lupta cu răutatea,

Închide ușa sufletului tău,

Pictează flori în care bunătatea,

A pus-o-n dar chiar bunul Dumnezeu.

 

Oglinda ce în ochi a plâns o vreme,

Va străluci din nou și ai să vezi,

Că cei ce-s răi, vor încerca să cheme

Un cer senin pe câmpurile verzi!

 

         02.10.2024