(Poem-romanul
noii încercări de salvare a omenirii)
Motto:
La vremea respectivă
puţini oameni au avut inspiraţia
să pună semnul de egalitate
între schimbarea la faţă a Domnului
şi cea a lumii...
Cu Petru, Iacov şi Ioan,
Iisus urcă pe-un mare munte,
ca sufletul să Şi-l aline
în dialog cu-al Său Părinte.
- O, Tată,
(mai la o parte Se ruga
cu-aşa o dăruire că hainele-i albiră
şi El la chip era schimbat),
Tu, ce citeşti în minte gândul
şi-n inimă dorinţa nenăscută,
de-i cu putinţă
de Mine-ndepărtează
paharul suferinţei ce M-aşteaptă!
Dar iarăşi zic:
Nu-i după-a Mea dorinţă,
ci-aşa cum Tu ai hotărât,
deci voia Ta fie-mplinită...
Da, Tată,
în Mine omul se-ngrozeşte
de chinurile-n pregătire
până la moartea-Mi necesară
cum e-n Scripturi adeverit,
şi-acum, înţelegând prea bine
teama din om de-al morţii apetit,
Mă-ncearc-o milă mai aparte
când văd că încă-i indecis
să poarte-n viaţă blându-Mi jug,
ce pace-i dă şi nemurire
dup-al sfârşitului tenace plug.
De-aceea Eu i-am şi trimis
pe ucenici în larga lume,
cum şi Tu m-ai trimis pe Mine
ca parte-n planul Tău anume –
să răspândească-nvăţătura
pe-ntreg Pământul la oricine,
iar Eu cu ei una să fiu
aşa cum una sunt cu Tine.
Mai vreau, Părinte preaiubit,
pe toţi aceştia să-i sfinţeşti
cu-al Tău Cuvânt ce-i Adevărul
şi, în final, să-i răsplăteşti
- după ce-om fi iarăşi împreună –
cu-a Ta iubire atotbună,
etern izvor de apă vie,
din care am băut mai înainte
ca lumii să-i pui temelie.
Sfârşind Iisus cu rugăciunea,
un glas din nor s-a auzit:
„Acesta-i Fiul Meu iubit
ce-aduce-n lume mântuirea.
Numai prin El e cu putinţă
să fie iar curat Pământul.
Urmaţi-L cu încredinţarea
că moartea nu-i totuna cu sfârşitul!”
După ce Unsul S-a smerit
spălându-Şi ucenicii pe picioare
şi i-a-ndemnat stăruitor
la fel să procedeze fiecare,
cu toţi învăţăceii lângă El
(nici Iuda vânzătorul nu lipsea),
la Cină a cerut ca-n veci
să fie săvârşită-mpărtăşania,
prilej de veşnică dispută
în veacurile ce-au urmat:
Un sens e transsubstanţierea,
iar consubstanţierea-i celălalt!
Apoi, frângând o pâine, El le-a dat-o
şi i-a-mbiat cu harul Lui de Dumnezeu:
- Luaţi, iubiţilor, mâncaţi!
Acesta este trupul Meu.
Tot astfel a luat paharul
şi, mulţumindu-I Tatălui, le-a zis:
- Beţi toţi din al Meu sânge ce se varsă
pentru-a păcatelor iertare cum e scris!
Căci nu voi bea de-acum încolo
din rodul viţei niciodată
până-n Regatul ce urmează,
unde-om fi iarăşi laolaltă.
Şi vă mai spun că printre voi
e unul care-o să Mă vândă –
unealta împlinirii-a tot ce-i scris
despre a Mea venire şi osândă...
Iar după Cină, scrie Iuda
în Evanghelia-i aparte,
că Mesia l-ar fi chemat
de toţi ceilalţi mai la o parte,
nu pentru blam, ci ca să-i ceară
în felul lui să se jertfească
şi să-L ajute-n acest chip
menirea de Trimis să-Şi împlinească.
Sighetu Marmației,
George PETROVAI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu